Quantcast
Channel: StareaPresei.ro » RAPORTUL ARMAGHEDON
Viewing all 94 articles
Browse latest View live

Armaghedon XXL

$
0
0

Evenimentul zilei facea articol, pe 14 martie 2003, dintr-un document subintitulat “Lista neagra a parlamentarilor PSD propusi de tandemnul Nastase-Gusa pentru a nu mai fi trecuti pe viitoarele liste electorale”.

Pe 18 martie 2003, deci numai cateva zile mai tarziu, Viorel Hrebenciuc reactiona la documentul anonim, afirmand ca “80% din actualii parlamentari ai grupurilor PSD vor face parte din viitorul Parlament”.

Ca sa vedem cat adevar era in acest raport armaghedon, sa dam cateva dintre numele din document: Ristea Priboi, Antonie Iorgovan, Trita Fanita, Iosif Armas, Culita Tarata, Cornel Badoiu, Razvan Ionescu, Rodica Nassar, Matei Vintila, Nicolae Vacaroiu, Sergiu Nicolaescu, George Pruteanu.

Sa-i luam deci pe rand.

Cercetat in dosarul “Matusa Tamara”, Ristea Priboi nu a mai figurat pe listele PSD in toamna anului 2004.

Antonie Iorgovan insa a continuat sa fie senator PSD, pana cand ne-a parasit, pe 4 octombrie 2007.

Triţă Făniţă, dupa ce a fost patru ani senator PSD, a parasit bancile Senatului.

Iosif Armas, patronul Argirom, a revenit in lumea afacerilor.

Culiţă Tărâţă, la fel de celebru pentru identitatea de veleitati dintre numele sau si misiunea sa predestinata ca si Triţă Făniţă, a fost de asemenea senator PSD intre anii 2000 si 2004, 2004 – 2008, a candidat pe listele PSD, iar acum este unul dintre independentii dalmatieni, alaturi de Serban Mihailescu, de exemplu.

La fel ca si deputatul PSD Cornel Bădoiu.

Răzvan Ionescu a virat la PD-L si a candidat in Colegiul 8 din Berceni, insa nu a ajuns senator democrat-liberal.

Rodica Nassar a continuat sa fie senator al Uniunii Nationale PSD+PUR in legislatura 2004 – 2008. In prezent este deputat al Alianţei Politice PSD + PC.

Matei Vintilă nu mai este parlamentar inca de la sfarsitul anului 2004. In anul 2009, conform publicatiei Viaţa Vâlcii, il sustinea pe Basescu la Presedintie.

Nicolae Văcăroiu, fost premier intre anii 1992 si 1996, nu numai ca a fost reales senator, dar in legislatura 2004 – 2008 a devenit presedintele Senatului si pentru cateva zile a fost seful interimar al statului roman, pe perioada suspendarii lui Traian Basescu. Pe 14 octombrie 2008, a fost votat de Parlament presedinte al Curtii de Conturi.

Sergiu Nicolaescu a fost reales senator PSD si in legislatura 2004 – 2008, si in actuala legislatura.

George Pruteanu a demisionat din PSD chiar in anul 2003, trecand la Partidul Romania Mare. A fost reales senator PRM, pana cand s-a despartit de noi pe 27 martie 2008.

Dupa cum se poate constata, din 12 nume de politicieni PSD, patru au ramas in acest partid, iar ceilalti intr-adevar l-au parasit.

Putem sa tragem de exemplu concluzia, care ar putea fi sau ar putea sa nu fie intrutotul corecta, ca Armaghedonul XXL a fost o diversiune tipica, amestecand adevarul cu minciuna, punand presiune pe cativa politicieni, ca Pruteanu si facand mai mult rau decat bine, prin caracterul sau anonim si intoxicator.


Armaghedonul parlamentarilor bihoreni

$
0
0

Jurnalistul bihorean Cornel Melinte, pentru ca asa era la moda si avea astfel posibilitatea sa-si mareasca numarul de cititori, a publicat, in replica la Armaghedonul XXL, un raport armaghedon propriu, dedicat parlamentarilor bihoreni si faptelor de arme ce ii caracterizau la jumatatea legislaturii 2000 – 2004.

FOTO: Ghimpele

Textul este un fel de sinteza-pamflet, in care Mihai Bar este numit Misu Breloc, Pavel Cherescu Pavaluc si, ca sa continuam acest round-up, iar Razvan Ionescu este botezat Razvan Rusinica.

Care Razvan Ionescu a aparut mai deunazi, in precedentul armaghedon, dedicat marimilor XXL din PSD, care vor fi urmat sa se micsoreze acum doua legislaturi.

Acest articol de presa botezat impropriu armaghedon, care este mai curand un soi de pamflet, trateaza subiecte interesante, insa fara sa intre in profunzimea fiecarui caz in parte.

Simptomatic este, de exemplu, fragmentul:

Aidoma unui barbat in rochita, Misu se zborseste din rarunchi, fiind ferm convins ca la viitoarele alegeri, avand in vedere notorietatea sa, va iesi musai senator, asa, ca sa le arate fostilor colegi de ce e in stare.

Armaghedonul parlamentarilor bihoreni

Ne-a cuprins tristetea la citirea noului Armaghedon XXL, bagat in seama prea putin de presa centrala si ignorat de tot in teritoriu. Cum spunea un coleg de breasla, nici Armagedonul nu mai e ce-a fost. Acest gen literar, prin care puterea era pleznita prin surprindere, a fost, pe stil nou, confiscat in folosul PSD. Listuta celor 97 de parlamentari PSD care nu se vor mai regasi anul viitor pe listele electorale este lipsita de tupeul cu care ne obisnuisem.

Ne simtim chiar frustrati ca Bihorul a fost lasat de izbeliste si in aceasta privinta. Motiv pentru care BUNA ZIUA, ARDEAL a inchis ochii, a muscat putin din creionul tastelor si si-a imaginat ce s-ar fi putut scrie despre unii parlamentarii bihoreni care, nu zicem vorbe prea grele, si-au batut joc de judetul asta de cand au fost alesi.

Vantoasele lui Misu Breloc

De cand s-a despartit de PSD, Mihai Bar, acum parlamentar independent (care sustine in continuare ca mentorii sai sunt Nastase si Iliescu), se lafaie bine merci prin Bucuresti, organizand la sfarsit de saptamana cite o conferinta de presa. In care, curajos nevoie mare, isi citeste comunicatele. Continutul darilor sale de seama nu le prea cititi in presa locala, fiindca ziaristii au primit ordin de la PSD sa nu il bage in seama.

Chiar daca nu ar fi existat acest ordin, ce ar trebui sa intelegem noi din diversele calomnii subtil acoperite penal, in care Misu ii ia la misto pe mai toti capii PSD, fara a se feri insa sa ii nominalizeze in mod direct? Aidoma unui barbat in rochita, Misu se zborseste din rarunchi, fiind ferm convins ca la viitoarele alegeri, avand in vedere notorietatea sa, va iesi musai senator, asa, ca sa le arate fostilor colegi de ce e in stare. Totusi, de ce a fost in stare pana acum Misu Breloc? Cum s-a zbatut el pentru oradeni?

Ei bine, a transpirat pentru “modificarea Legii nr.64/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale”. Ne-am simtit noi mai bine dupa aceasta modificare? Ce gluma buna… Dezamagirea Mihai Bar s-a intrupat in trei luari de cuvant in plen si intr-o singura interventie politica. Bine ar fi ca pe viitor Misu sa isi reconsidere pozitia si emailurile de pe bihoreanul@yahoo.com.

Pavel Cherescu, who?

Pe Pavaluc l-au bagat altii in politica si bagat a ramas. Absolvent al Institutului Teologic Universitar Sibiu (1979), fervent aparator al idealurilor PRM, lui Cherescu nu i-a crapat obrazul de rusine la inceputul lui 2002, cand a trecut in barca PURisanilor lui Voiculescu. Opera sa politica se margineste la o initiativa de paispe lei, ce priveste reinfiintarea comunei Sanicolau Roman.

Pentru ca Asociatia Deportatilor si Victimelor Oprimarii Comuniste (ADVOC) i-a pus sub nas un proiect, Cherescu s-a semnat ca autor si l-a inaintat pentru “completarea si modificarea Decretului Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945 precum si celor deportate in strainatate, ori constituite in prizonieri”.

FOTO: CDep.ro

Initiativa in urma careia bihorenii au rupt-o in bunastare. Prin 2002, din spirit de fronda, Pavel s-a mai bagat, alaturi de “conjudeteanul” Misu Bar, la modificarea Legii nr.64/2002, pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.28/1999, privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale. Despre care ati citit mai sus.

Efectul acestei initiative inteligente s-a transformat in kilograme de scuipati, pornite din revolta pietarilor amarati, care ar fi vrut sa le explice alesilor ca e imposibil sa pastrezi in stare de functionare o casa de marcat, atunci cand iti degera degetele de la cele minus 15 grade Celsius – pe care le simt iarna de iarna. Micile speculatii parlamentare nu il vor face, cu siguranta, mai popular. Si nici mai votat.

Caci, dupa ce veti citi continutul initiativelor de mai jos, nu va veti mai aduce aminte de Cherescu decit ca de un vis urat si costisitor: P.L.299/2002, pentru completarea alin. 1 al art.11, din Legea nr.345/2002, privind taxa pe valoarea adaugata, P.L.349/2002 pentru modificarea Legii nr.195 din 20 aprilie 2001, privind voluntariatul, P.L.547/2002, privind controlul provenientei averilor dobandite ilicit, P.L.577/2002, pentru completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, P.L.595/2002 pentru prevenirea si sanctionarea profanarii valorilor religioase.

Pavel who?

Razvan Rusinica

Cu mutrita sa gonflata, privind patetic-admirativ spre Adrian Nastase, Razvan Ionescu s-a facut de toata bafta in judetul Bihor. Ne amintim, dar trecem repede cu vederea de imaginile PRO TV, de la sarbatorirea victoriei PSD din 2000, cand Razvanel se pupacea pe botisor cu Adrian Tarau, in veci arestarea lui! Exclus de la ciordelile din judet, ca si cum nu ar fi avut nimic de a face cu scandalul Tarau, Razvan Ionescu s-a aburcat in jeep si dus a fost pina la Capitala, de unde nu a mai venit decat incognito, pentru propriile interese, nicidecum pentru bihorenii care l-au votat.

FOTO: Interesul public

Totusi, in Parlament, fiindca ii place vorbaria si sa fie vazut la televizor, Razvan a glasuit si militat si tras sfori si stresat pentru organizarea si functionarea serviciilor de paza, transporturi speciale si investigatii si pentru declararea ca municipiu a Marghitei, probabil la rugamintea deputatului Teodor Cladovan. Cat priveste alte activitati, pe Razvanel l-a durut la cravata de problemele Bihorului, marginindu-se la a se lupta pentru a nu pierde postul de presedinte al Organizatiei de Tineret a PSD, suflat de omul Arogantului, Victor Ponta.

In fapt, Ionescu reprezinta cea mai buna dovada ca oradenii ar trebui sa nu mai voteze la viitoarele alegeri asemenea “vinituri”.

Zoli Kovacs, un fermier insipid

A intrat la Parlament in locul lui Laszlo Fazakas, in 28 decembrie 2000, lasand departe indeletnicirile sale de inginer mecanic agricol la SC VALPRODCOM SA Valea lui Mihai, unde mulgea vaca si cosea iarba. A plecat la Bucuresti pentru a taia frunze la cainii PSD. Macar de s-ar fi obosit pentru etnicii maghiari, si tot intelegeam inertia sa parlamentara, care l-a facut sa fie asa de “ocupat”.

Cat de mult ati aplaudat la modificarea art.4 al Legii 156/1997, privind acoperirea financiara a datoriilor fata de stat? Si cat de mult v-a ajutat modificarea si completarea Legii pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar nr.160/1998?

Uscativului Magheru i s-a uscat avantul

Nu a visat vreodata neamul Magheru ca fiul lor de seama, Paul, profesor de literatura romana si universala, va ajunge in Camera Deputatilor ca sa lupte cu ardoare pentru “antamarea” propunerii legislative 280/2001, privind emanciparea si integrarea rromilor. Lui Paul, care adora conferintele de presa mici si dese, ii datoram si legiferarea noului Cod al Muncii, atat de maiestru adoptat si atat de bine primit de opinia publica si presa, ce s-au ingretosat la citirea atator aberatii. Decat asemenea deputati, mai bine lipsa!

Cornelus, culcat!

Era un biet profesoras de fizica in Nojorid. Dar pe fruntea sa stralucea steaua succesului E 278, in aura luminata a SC TRANSILVANIA GENERAL, unde a fost director mai apoi. In virtutea relatiei de rudenie cu fratii Micula. Baieti fitosi si lenesi, care l-au trimis pe Cornelus la inaintare, in politichie, sa le reprezinte interesele.

Desi in Oradea face gargara, se da lovit, intervine, asculta, Cornel Popa este in fapt unul dintre cei mai mari chiulangii ai Camerei, despre el spunandu-se ca isi incepe saptamana de lucru parlamentara lunea si ca o termina marti. Pe ascuns, degusta whisky din cel bun, nu din cel produs de verii sai. Intre prieteni, dezbate cu aplomb cestiunile tarii si teoria fara prelungitor a chibritului.

Majoritatea initiativelor sale legislative au miros de cabinet miculescian atat de penetrant, ca lui Cornel Popa ii curg ochii intr-atat, ca nu mai vede de cearcane soseaua pe care circula cu jeep-ul Mercedes ce i s-a pus la dispozitie. Cand bate apa in piua despre autostrazi sau cand, vezi Doamne, il hartuieste pe Mitrea cu interpelari, ei bine, trebuie atunci sa intelegeti ca nu sta nicidecum in puterea sa de parlamentar de Opozitie sa schimbe interesele PSD. Sau ale oamenilor de afaceri unguri.

Ce au stabilit deja traseul magistralei ce va pleca din M3 spre Romania. De la o vreme, pe langa visul de ministru, lui Cornel Popa i s-a nazarit ca ar putea ajunge edil in Oradea, ca sa diriguiasca destinele cetatenilor, sa reimparta spatiile comerciale, dar unidirectional, daca se poate. Iar pe plan politic sa ajunga cel putin vice la PNL. Babele specialiste in leacuri recomanda pentru asemenea vise umede matraguna uscata, mestecata la ceas de seara in fata unui televizor, pe care ruleaza reclame cu pernite cu ciocolata.

Szekely de Salonta

Jurist, juristconsult, ziarist, tata de familie, redactor sef adjunct al saptamanalului IFI FORUM, deputat, cetatean interesat, Ervin Zoltan Szekely s-a mai stresat cat de cat pentru interesul general, deci si al sau. N-a zis rau cand a zis ca trebuie musai sa se faca modificarea si completarea Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Dar a blufat in ceea ce s-a instituit ca modificare pentru Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Fiindca dumnealui are destule parghii in Justitia oradeana pentru ca… lucrurile sa iasa cum trebuie.

Zsolt Szilagyi, eternul deputat

Toate gagicile il plac. Are licenta in Studii Politice la Buda, colectioneaza opere de arta, se da cu parfumuri galante, ii place sa i se spuna Politologul.

A fost membru in toate comitiile si prezidiile ce au privit ginta maghiara, daca s-a putut cat mai reformista, dar de aia nu a ezitat sa faca sluj unor interese, atunci cand a fost cazul.

FOTO: CDep.ro

L-au prins si la Bors cu tot felul de imprimate tipizate, dar nu s-a mai intamplat nimic, fiindca relatiile sale si faptul ca banii din conturi cresc ca in povestile nemuritoare l-au ferit mereu de probleme.

Pentru oradeni? De ce sa se zbata? Pentru maghiari? Poate mai tarziu.

Vasile Duta, senator de nadejde

Bihorean get-beget de Dambovita, senatorul Duta a inceput mai intai sa faca sluj fundului generos al Tribunului Vadim Tudor. A evoluat. Si s-a transferat pe naspa la PSD. Viata bate filmul. in ciuda eforturilor sale, Duta a devenit celebru abia cand secretara de la cabinetul sau parlamentar a fost putin inculpata pentru transport de prafuri in scutece de copii.

Daca o sa va aratam poza acestui senator, n-o sa stiti de unde sa il luati repede-repede: de la Asociatia Batraneilor, de la Alianta impotriva Chips-urilor sau din Parlament? Cum se poate ca o asemenea functie onorabila sa fie facuta de rusine de un om ce discuta cu ministrii doar cand acestia au timp de pierdut prin Senat? Cat de mult a ajutat domnia-sa Bihorul, intrand in istorie drept unul dintre numerosii initiatori ai declararii zilei de 22 decembrie drept Ziua Libertatii Romaniei?

Stefan Gheorghe Margineanu – un nume. si atat

Cand fostul presedinte al organizatiei PRM Bihor a sarit in barca PD, actualul senator Margineanu, fan al tractoarelor, nici nu spera ca inaintand pe lista de la Senat va fi ales. Lucrurile ce urmau sa i se intample l-au emotionat: au inceput unii sa i se aplece pe dinainte, a primit telefon mobil gratuit si l-a vazut pe Vacaroiu “live”.

De cand e senator, Margineanu a reusit sa se trezeasca indestul, pentru a semna propunerea legislativa privind declararea ca municipiu a orasului Beius. Dupa care a adormit la loc, intr-o acuta naivitate. Asa se mai distreaza Cel de Sus: da demnitati oilor sale ratacite, ca sa ii odihneasca intru cele electronice, ca tot au inceput sa ii placa senatorului noile descoperiri tehnologice ale lumii moderne, precum faxul, uscatorul de la toaleta si microfoanele.

Stefan Pete, senatorul catastrofelor

Stefan Pete, fost director la Vinalcool, firma decedata din cauza de interes, e udemerist si mare fan de whisky si de secretare competente. Daca se poate cat mai tinere. Nu aveti de unde sa il stiti, fiindca e foarte discret. Isi vede linistit de afaceri, ii ajuta pe apropiati si tace molcom in papusoiul UDMR. Ce-i drept, se mai vede din cand in cand cu Alex Kiss, vicele Consiliului Judetean Bihor, care il mai roaga, daca are timp, sa puna o vorba buna pentru infiintarea comunelor Paleu si Tamaseu. Dar asta nu inseamna ca nu e un om gospodar. Ca dovada averea sa. Senatoriala.

~Cornel MELINTE~

Inca un armaghedonas: XXXL

$
0
0

Din categoria “armaghedoane multe, marunte, diluate si ciucure de judecati de valoare fara acoperire”, astazi amintim despre Armaghedon XXXL. Pe 15 mai 2003, Monitorul de Cluj consemna expedierea prin e-mail, evident, de la un cont anonim, a unei continuari a Armaghedonului XXL, o amestecatura de adevar cu minciuna, adica o intoxicare tipica, dupa toate regulile de la manualul despre abc-ul dezinformarii.

foto: anomalyradio

Indiferent daca avem o parere buna sau rea despre Viorel Hrebenciuc, tinta Armaghedonului XXXL, neavand decat consideratii generale, judecati fara acoperire, in loc de fapte, acest document nu ne-ar fi interesat mai mult decat o simpla consemnare nici daca in prezent s-ar mai gasi pe Internet.

Autorii sunt “un grup de deputati responsabili”. In codul dezinformarii tipice, acest grup reprezinta orice care doreste sa-si ascunda identitatea si sa arunce cu noroi in cineva, fara sa aiba altceva decat ceva personal si un interes direct in denigrarea cuiva. Putin imi pasa mie acum ca intr-adevar Hrebenciuc si-a luat-o pe merit sau nu.

Fara argumente palpabile, acest armaghedonas devine complet neinteresant.

 

Armaghedon SRI Arges: (ne)ejectarea ofiterilor care au facut politie politica “inainte”

$
0
0

In mai 1989, Serviciul Roman de Informatii anunta ca patru ofiteri din SRI Arges au fost trimisi in fata Consiliului de judecata, iar altii cinci au fost sanctionati profesional, in urma unei anchete a Directiei de Securitate Interna din SRI.

foto: s-r-i.yourme.net

Potrivit unor surse din cadrul institutiei, ancheta ar fi fost condusa de prim-adjunctul sefului SRI, generalul Iancu. Supararea SRI ar fi fost provocata de Armaghedonul SRI Arges, pe care il prezentam in continuare, mai jos.

Informatiile din armaghedon vizau noua ofiteri care activau in SRI Arges si au facut politie politica. Publicarea raportului in citeva ziare a pus pe jar SRI, care a pornit o adevarata vinatoare de vrajitoare in interiorul SRI Arges, pentru a-i identifica pe cei care au pus la cale Armaghedonul.

Se pare ca acestia au si fost depistati: trei ofiteri tineri, deja trimisi in Consiliul de judecata, ei riscind sa fie acuzati de divulgarea unor informatii clasificate.

Scurgerea de informatii a facut victime si la virful ierarhiei SRI Arges, in randul celor capsati de acest armaghedon: prim-adjunctul Constantin Ciobanu a fost schimbat din functie si pus la dispozitia conducerii sectiei.

(Extrase din “Armaghedon al SRI Arges“)

1. Constantin Ciobanu este principalul ofiter vizat de raportul Armaghedon. Despre el se spune ca, inainte de 1989, a facut politie politica in calitate de ofiter de obiectiv la Uzina Dacia, iar imediat dupa Revolutie a pus pe picioare o “retea clandestina de comercializare a autoturismelor Dacia”.

De asemenea, Constantin Ciobanu mai este acuzat ca, in perioada in care a detinut functii de conducere in SRI Arges, a impus “dictatura de tip securist a nonvalorii, incompetentei, imoralitatii, inculturii, lipsei bunului simt”.

Actul managerial – se mai arata in Armaghedon – si relatiile cu subalternii se bazeaza pe principii si metode decupate din manualele Securitatii comuniste si KGB-ului bolsevic: avansari preferentiale in grad si functie, lipsa de transparenta in acordarea primelor, sporurilor salariale, locuintelor de serviciu etc.”;

2. col. Longin, adjunctul sefului SRI Arges, pina in 1989 a indeplinit in fosta Securitate si atributii de politie politica in virtutea statutului de ofiter al fostelor trupe USLA;

3. col. Motrun Petre, seful subunitatii Cimpulung, pina in 1989 a  reprezentat politia politica in zona Cimpulung; din 1995 – la subunitatea de protectie interna a cadrelor SRI;

4. col. Moise Vasile, noul sef al subunitatii Curtea de Arges, pina in 1989 a reprezentat politia politica in zona Curtea de Arges; de pe vremea aceea dateaza relatia de colaborare secreta cu capul BOR in Arges si Muscel, IPS Calinic; 1990-2002: submediocru in plan profesional; 2003: devine coordonator al activitatilor in zona Curtea de Arges;

5. col. Pacesila Doru, seful subunitatii de crima organizata, pina in 1989 a reprezentat politia politica in zona Curtea de Arges; 1990-1996: ofiter al subunitatii de aparare a intereselor economice ale Romaniei; membru al retelei clandestine de operatiuni comerciale cu autoturisme Dacia coordonata de Ciobanu Constantin;

6. col. Petrescu Emilian, seful subunitatii de aparare a intereselor constitutionale, pina in 1989 a reprezentat politia politica in zona Curtea de Arges; ofiter care si-a conservat profilul socio-profesional, metodele si baza de lucru; coordoneaza un colectiv compus aproape in totalitate din ofiteri ai fostului aparat de Securitate cu atributii pe linie de politie politica;

7. col. Ciocanea Tudor, seful subunitatii cu atributii antiteroriste zonale, cazul cel mai elocvent de ofiter al fostei politii politice; evenimentele din 1989 l-au prins in calitate de sef al Directiei I a Securitatii Arges; 1990: relatii sus-puse in noul SRI il propulseaza direct in functia de sef adjunct al unitatii din Arges;  1991: conducerea centrala a SRI il gaseste vinovatul principal de nereusita “operatiunii Berevoiesti” intens mediatizata la acea vreme; nulitate absoluta in plan profesional;

8. col. Stanciulescu Dan, seful subunitatii de contraspionaj, pina in 1989, ofiter al fostei politii politice in zona Pitesti; relatia speciala “nas-fin” cu seful unitatii explica totul si ne scuteste de comentarii; nulitate absoluta in plan profesional;

9. col. Ene Gheorghe, seful subunitatii de analiza-sinteza, pina in 1989, ofiter cu atributii pe linia de politie politica in zona Pitesti.

Initial, armaghedonul a fost partial publicat

In luna februarie a anului 2010, a devenit cunoscut faptul ca Armaghedonul SRI Arges ajunsese initial la cunoştinţa publicului într-o formulă fragmentată.

Specialistul IT Nicolae Sfetcu, de profesie inginer de sisteme, e cel căruia surse anonime din SRI Argeş ii încredinţasera mai multe pagini cu informaţii scandaloase despre foşti ofiţeri, colonei sau căpitani din SRI Argeş.

Conform declaraţiilor lui Sfetcu, informaţiile primite nu au putut fi transmise integral, pentru că în raportul anonim erau trecute şi nume din afara sistemului sau informaţii cu privire la foşti ofiţeri SRI, ce puteau afecta imaginea acestora.

„A trebuit să moderez informaţiile, din cauza acuzaţiilor ce se aduceau la adresa mai multor persoane-ţintă. Acum însă a trecut destul de mult timp de la momentul Armaghedonului şi nu cred că fragmentele-lipsă ar mai afecta în vreun fel pe cineva”

, a declarat Sfetcu publicatiei “Ancheta”, conform Arges Online. Noile informaţii au fost postate de Sfetcu au devenit publice pe un grup Yahoo.

===

Armaghedon SRI Arges
Fragmente nepublicate in anul 2003
Ciobanu Constantin i-a „rupt capul” lui Burduşel

Colonelul Ciobanu Constantin. Şeful unităţii. Până în 1989, a făcut poliţie politică, graţie statutului de ofiţer obiectiv (Uzina de Autoturisme Dacia Piteşti).

În 1990, incertitudinile din nou-înfiinţatul SRI îl determină să iniţieze măsuri de pensionare înainte de termen, pe motive psihiatrice. Acesta pune bazele unei reţele clandestine de comercializare a autoturismelor Dacia – contexte favorizante: monopolul deţinut pe piaţă la acea vreme a dealerilor Dacia.

Metoda de operare: cel care dorea rapid un autoturism Dacia, pentru a evita perioada de aşteptare de câteva luni, apela la serviciile de „trafic de influenţă”  ale reţelei. Comisionul: câteva sute de dolari. Maşina – în funcţie de client. Din reţea, cu acoperire naţională, au făcut parte mai mulţi ofiţeri de securitate, astăzi în rezervă sau detaşaţi la alte unităţi. Cel mai fidel colaborator în această afacere a fost colonelul Doru Păceşilă.

Dictatorul de la SRI

În 1996, spre surprinderea tuturor celor care-i cunoşteau trecutul, limitele şi posibilităţile intelectuale şi manageriale, este numit şef adjunct la unitatea argeşeană a SRI.

În perioada 1996-2001, Ciobanu Constantin îşi creează în unitate o echipă de conducere decizional-operativă, formată exclusiv din foşti ofiţeri de securitate, cu care, prin jocuri murdare de culise, îl elimină de la conducerea SRI pe colonelul Marius Burduşel, şi el fost ofiţer de Securitate, un mare profesionist în domeniul informaţiilor, cu evidente obsesii de latura logistică a activităţii informative.

În 2002, Constantin Ciobanu este numit provizoriu şef al unităţii SRI Argeş. Din acest moment, în unitate se impune dictatura de tip securist al nonvalorii, incompetenţei, imoralităţii, inculturii, lipsei bunului simţ şi al falsului intelectual. Actul managerial şi relaţiile cu subalternii se bazează pe principii şi metode decupate din manualele Securităţii comuniste ale KGB-ului bolşevic.

Lipsit de inteligenţă în promovarea jocurilor ieftine de culise (avansări preferenţiale în grad şi funcţie, lispă de transparenţă în acordarea primelor, sporurilor salariale, locuinţelor de serviciu), acesta devine supus dezaprobării ge­ne­ra­le, parţial tacite. Destinul său decizional în activitatea informativ-opretivă este legat cu un fir de aţă roşie, cu celălalt capăt strâns destul de bine de „decizionali” din uni­tăţile centrale ale SRI din Bucureşti (colonelul muscelean Corneci – şi el fost element marcant al se­cu­rităţii comuniste, etern şef al personalui SRI).

„Comision gras” pentru fostul şef al CJ Argeş, Ion Mihăilescu

Colonelul Longin Băieţilor, adjunctul şefului SRI. Până în anul 1989, a îndeplinit atribuţii de poliţie politică în fosta Securitate, în virtutea statutului de ofiţer trupe USLA.

În perioada 1990-1996, a fost ofiţer al subunităţii de identificare şi prevenire a ameninţărilor terorismului internaţional. Submediocru în plan profesional.

Ultimele mari realizări la care cei doi şi-au pus umărul (Constantin Ciobanu şi Băieţilor Longin) au fost, printre altele, neraportarea în timp real a oricărui caz aflat la intersecţia corupţiei cu cea a crimei organizate financiar-bancare cu puterea locală şi centrală.

Un caz de acest gen este „Cornul şi laptele”, în spatele căruia s-au derulat mari acte de corupţie şi crimă organizată, coordonate de către fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, Ion Mihăilescu, dar şi de membri ai familiei acestuia cu influenţă decizională în sistemul bancar local.

Relaţia specială a lui Ion Mihăilescu cu Ciobanu Constantin, precum şi atitudinea acestuia din urmă, de subordonare politică, explică închiderea ochilor albaştri.

Un alt caz este cel al Grulen, vândută în condiţii dezavantajoase unei firme turceşti, în contextul în care în competiţia pentru achiziţionare s-a arătat interesată şi indignată de rezultatul licitaţiei şi o firmă japoneză.

În spatele deciziei stă un comision gras, primit de preşedintele Ion Mihăilescu, aspect omis deliberat din informaţiile SRI. (nr. relaţiile de amiciţie, dar şi de colaborare dintre Ion Mihăilescu şi fostul adjunct al SRI Argeş, Marius Burduşel, au fost oficializate anul trecut, când fostul şef al CJ Argeş, în calitate de preşedinte al Camerei Naţionale de Audit, l-a numit pe colonelul în rezervă în funcţia de adjunct).

Sute de mii de euro – împrumuturile lui Petre Motrun

Colonelul Petre Motrun. Şeful subunităţii Câmpulung. Până în 1989, a reprezentat poliţia politică în zonă. În anul 1995, subunitatea de protecţie internă a cadrelor SRI îi documentează implicarea în marea contrabandă cu produse petroliere (în valoare de circa 300 de miliarde de lei la acea vreme).

Este trecut în rezervă pentru două zile, apoi pus la dispoziţia serviciului, pentru ca apoi „decizionalii” instituţiei de la Bucureşti (generalul Lupu), să considere oportună doar măsura mutării la centru (Piteşti).

Lider în rândul foştilor securişti argeşeni, în ceea ce priveşte traficul de influenţă (ultimul exemplu: împrumut de 110.000 de euro, nerambursabil, prin programul SAPARD- reprezentant zonal – Ion Tache, pentru oameni de afaceri bucureşteni – SC Belvedere SRL – pe motive fictive de dezvoltare a agroturismului din Câmpulung).

Contrar deontologiei, dezvoltă afaceri cu capi ai lumii interlope (ultimul exemplu – Chioru Suciu, patronul depozitului en gros FLORA Bucureşti). Din eşalonul pe care îl reprezintă, Petre Motrun este ofiţerul cel mai depăşit de sfera şi conţinutul noilor valori. Nulitate absolută în plan profesional.

Doru Păceşilă, în relaţii extraconjugale

Colonelul Doru Păceşilă. Şeful subunităţii de crimă organizată. Până în anul 1989, a reprezentat poliţia politică în zona Curtea de Argeş. Membru al reţelei clandestine de operaţiuni comerciale cu autoturisme Dacia, coordonată de Constantin Ciobanu.

Graţie serviciilor aduse şefului său, omul a demonstrat că este capabil şi a fost numit şef al subunităţii de  apărare a intereselor economice ale României. În perioada 1996-2002, promovează către unităţile superioare de la Bucureşti doar acele date şi informaţii ce nu aduc atingere propriilor interese şi afaceri sau ale colaborării sale.

Suspectat de apartenenţă şi coordonare a unor reţele de trafic de autoturisme de lux, furate din Vestul Europei. Încalcă de ani buni ordinele interne privind interdicţia relaţiilor extraconjugale (afişând în mod public o astfel de relaţie), respectiv închirierea unor imobile către cetăţeni străini.

Nepotisme cu celebrul Gioni Popescu

Colonelul Emilian Petrescu, şeful subunităţii de apărare a intereselor constituţionale. Coordonează un colectiv cu ofiţeri ai fostului aparat de securitate (Grigore Alexandru, Vasile Gămălie, Florea Burcă), dar şi mutanţi fabricaţi peste noapte de sistemul bolnav de selecţie din SRI – şoferul unităţii Ovidiu Băluţoiu este făcut ofiţer de informaţii şi înaintat la gradul de căpitan, graţie relaţiei de nepotism cu eternul şef al Logisticii SRI, gen Gioni Popescu.

Zero în plan profesional

Colonelul Gheorghe Ciocănea, şeful subunităţii cu atribuţii antite­roriste zonale. Evenimentele din anul 1989 l-au prins în calitate de şef al Direcţiei I a Securităţii Argeş. Conducerea centrală a SRI l-a găsit vinovatul principal de nereuşita operaţiunii Berevoieşti.


Armaghedonul “Ceausismul lui Adrian Nastase”

$
0
0

Vizibil si acum pe Internet, Armaghedonul “Ceausismul lui Nastase” a aparut in vara anului 2003, adica in a doua parte a mandatului 2000 – 2004 de premier al acestui important membru PSD.

Daca Armaghedon 2 Adrian Nastase a fost momentul debutului unui mare scandal politic, unul dintre cele mai importante din vremile Sultanatului Nastase, “Ceausismul” a avut reverberatii mult mai mici, insa in acel moment mediatizarea apucaturilor lui Adrian Nastase era deja o misiune indeplinita.

ASPEC – structura din proximitatea lui Emil Constantinescu, a facut, din punctul meu de vedere, un gest superfluu, ori poate doar de recapitulare si updatare a datelor biografice ale controversatului politician roman.

In rest, notorietatea lui Nastase era deja bine stabilita si fixata in contiinta electoratului ostil acestuia.

Dincolo de aceste consideratii referitoare la eficacitatea politica a acestui armaghedon, documentul reprezinta o lectura politica partizana interesanta si din care putem afla o multime de lucruri.

Remarc insa cu neplacere lipsa ponderarii textului de mana unui jurnalist care ar putea, de exemplu, sa obiectiveze si sa puna in oglinda informatia pretioasa continuta de acest armaghedon, contextualizand-o  si facand-o conflictuala, in loc sa fie unidirectionala si unilateral-critica.

===

CEAUSISMUL LUI ADRIAN NASTASE

Numirea lui Adrian Nastase in functia de prim-ministru dupa alegerile din 2000 a schimbat semnificativ cursul politicii romanesti de dupa decembrie 1989. Asistam astazi la reinvierea ceausismului.

1. CORNU

Scornicesti, localitatea natala a lui Nicolae Ceausescu, a avut o dinamica spectaculoasa in perioada comunista, ea evoluind in timp foarte scurt de la statutul de mic satuc de cimpie la acela de municipiu.

Cartiere de blocuri construite peste noapte, industrie, fabrica de blugi, stadion olimpic, totul in jurul punctului central de atractie – casa familiei Ceausescu.

foto: InPolitics
fotoinfo: “Adrian Nastase participa la dezbaterea “Reforma Justitiei: adoptarea noilor coduri”, organizata de Institutul “Ovidiu Sincai” si Fundatia Friedrich Ebert, in Bucuresti, joi, 19 martie 2009. Gabriel Petrescu / Mediafax Foto”

Comuna Cornu din judetul Prahova are 4.500 de locuitori. În 1990, Adrian Nastase, impreuna cu socrul sau, Angelo Miculescu, fost ministru al Agriculturii pe vremea lui Ceausescu, au cumparat teren in comuna Cornu.

Nastase si-a construit apoi aici resedinta de vacanta. Dupa ce Adrian Nastase a devenit pri- ministru, comuna Cornu s-a dezvoltat spectaculos. Aproape jumatate din bugetul de modernizare a retelei de apa din judetul Prahova a fost alocat comunei Cornu.

Consiliul Judetean Prahova a primit in acest an de la bugetul de stat 1,7 milioane euro pentru modernizarea si extinderea retelei de apa potabila. Din aceasta suma, aproximativ 750.000 de euro au fost alocati comunei Cornu pentru modernizarea si extinderea retelei proprii, desi reteaua de apa din Cornu este noua, datind din 1992.

Cornu se afla si pe lista celor 70 de localitati din tara care vor beneficia de construirea de sali de sport. Sala de sport din Cornu va avea toate dotarile, inclusiv sauna. Scoala din Cornu este dotata cu 25 de calculatoare.

In Cornu exista un centru cultural, care are un amfiteatru cu 300 de locuri, un muzeu bine utilat, o biblioteca cu 20.000 de volume. Din cele 1.700 de gospodarii de aici, 1.300 au posturi telefonice digitale.

In Cornu sunt gaze, televiziune prin cablu, exista o pizzerie, un Cafe-Internet si o spalatorie auto. Infrastructura este de beton, strazile sint curatate in permanenta si sint jalonate de steaguri tricolore, iar cosurile de gunoi se gasesc din 10 in 10 metri.

Soferii care vin spre Bucuresti dinspre Campina se opresc pentru a da prioritate masinilor care vin din Cornu. Cornu are pagina de Internet si este singura comuna din Romania care are o monografie pe C.D.

In 15 mai 2002, la sediul Guvernului s-a parafat un program-pilot in care, alaturi de municipiul Targoviste, figureaza si comuna Cornu. Este vorba de un proiect de informatizare in valoare totala de 400.000 de euro, care are toate sansele sa fie prelungit si la anul.

Aceasta in conditiile in care toate institutiile publice, de la primarie la biblioteca, sunt deja informatizate, fiind inzestrate cu calculatoare de ultima generatie. Pretul terenurilor in Cornu este de 5-10 dolari/mp. Cu toate acestea, multi lideri PSD s-au grabit sa devina vecinii premierului.

Adrian Nastase incearca sa ascunda opiniei publice situatia infloritoare a comunei Cornu. Astfel, raspunzind criticilor presei, el a negat recent informatia potrivit careia la Cornu ar urma sa se construiasca un teren de golf. Declaratia lui Nastase este insa o minciuna.

Potrivit paginei oficiale de Internet a comunei Cornu “Primaria Cornu a relansat un proiect investitional deosebit de ambitios si anume amenajarea unui teren de golf. Ideea apartine edililor locali de mai bine de doi ani si mult timp a fost, conform primarului Cornel Nanu (primar PSD, n.n), “doar un vis frumos”.

In ultimul timp insa, proiectul pare sa prinda contur, datorita unei firme olandeze care vrea sa investeasca 10 milioane de dolari în amenajarea unui teren de golf la standarde competitionale. Conform declaratiei primarului comunei Cornu, firma olandeza vrea sa cumpere intre 24 si 86 de hectare de teren.”

2. FAMILIA

În anii ’80, cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu a fost extins si la ceilalti membri ai familiei sale. Ziua de nastere a Elenei Ceausescu era serbata ca o zi nationala.

Elena Ceausescu participa activ la vizitele oficiale ale sotului ei in strainatate, primea rapoarte de la Securitate, ordona anchete si interceptari telefonice, decidea numiri si destituiri. In 1989, Elena Ceausescu era prim-viceprim-ministru al Consiliul de Ministri, presedinte al Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie, director al ICECHIM s.a.m.d.

Membrii familiei Ceausescu, ca si ceilalti nomenclaturisti, erau privilegiati, nivelul lor de viata neavind nimic in comun cu mizeria in care era obligata sa traiasca imensa majoritate a populatiei. Fiecare membru al familiei Ceausescu avea vile in proprietate personala sau primite de la Gospodaria de partid.

Copiii lui Nicolae Ceausescu faceau studii in strainatate pe banii statului roman, aveau masini straine, erau paziti de trupele de securitate, aveau o intensa viata mondena.

Dupa Congresul al XI-lea al PCR, din 1974, la conducerea Apararii, Afacerilor Interne, Planificarii, Tineretului sînt instalati membrii familiei lui Ceausescu: trei frati, un fiu si un cumnat. În 1989, zeci de rude apropiate ale lui Ceausescu ocupa pozitii importante în ierarhia de partid si de stat.

Personaj cunoscut in mediul nomenclaturii comuniste, Adrian Nastase s-a casatorit mai intii cu fiica lui Grigore Preoteasa, ministru al Afacerilor Externe in perioada 1955-1957.

Dana Nastase, actuala sotie a lui Adrian Nastase, este fiica lui Angelo Miculescu, ministru al Agriculturii si Industriei Alimenatare si vice-prim ministru al guvernului intre 1975 si 1981 si ambasador in RP Chineza din 1983 pina in martie 1990.

Desi nu este membru al Executivului, Dana Nastase este prezenta pe pagina oficiala de Internet a Guvernului Romaniei, in multe dintre cele peste 2.500 de fotografii ale primului ministru. Doamna Nastase participa la vizitele oficiale ale sotului ei in strainatate.

In mai multe rinduri, Dana Nastase s-a substituit ministrului de externe sau ambasadorilor dind ordine si indicatii membrilor delegatiei oficiale, personalului ambasadelor si personalului SPP, creind astfel situatii jenante.

Dana Nastase este presedintele Fundatiei pentru Mileniul III, fundatie care beneficiaza de sume uriase. Donatiile de miliarde facute de Fundatia Danei Nastase sint prezentate pe larg in emisiunile de stiri ale televiziunii Prima TV, televiziune finantata de ministrul Miron Mitrea. Cultul personalitatii Danei Nastase este astfel construit pe bani publici.

Dana Nastase este extrem de interesata de rapoartele serviciilor secrete, pe care le primeste sotul ei si este la curent cu acestea. Cei doi fii ai lui Adrian Nastase invata la Scoala Americana Internationala din Bucuresti.

Costurile scolarizarii copiilor familiei Nastase se ridica la 20.000 de dolari pe an, echivalentul a circa 700 milioane lei. Cum o asemenea suma este greu de justificat, Dana Nastase a declarat ca banii, cei 20.000 de dolari, sint platiti de “bunica”.

Fiul cel mare al lui Adrian Nastase este prezent la manifestarile mondene in compania unor vedete. Fiul lui Adrian Nastase apare insotit de body-guarzii de la SPP ai primului ministru. Anul acesta, la Slujba de inviere de pe malul marii, fiul primului ministru a fost aparat de 7 luptatori SPP.

Pentru ca fiul lui Adrian Nastase se grabea sa ajunga la o petrecere, slujba de inviere a inceput cu 15 minute mai devreme. Body-guarzii de la SPP il pazesc pe fiul primului ministru si in taberele scolare in care merge acesta. Pentru a fi aproape de cel pe care il protejeaza, SPP-istii sint cazati, pe banii contribuabilului, la hotel.

Sora lui Adrian Nastase, Dana Barb, a fost numita membru in Consiliul de incredere al SIF Muntenia, dupa cistigarea alegerilor din 2000 de catre PDSR. Cumnata lui Adrian Nastase, Rodica Nicolescu, a fost numita director general adjunct la Tarom.

Adrian Nastase locuieste intr-o locuinta de protol a RAPPS, pe strada Constantin Prezan, nr. 4, si mai are in proprietate un imobil in strada Jean Texier. Adrian Nastase construieste, in asociatie civila, un bloc cu 6 etaje in centrul capitalei.

La acestea se adauga vila familiei Nastase de la Cornu. Soacra lui Adrian Nastase, Irina Miculescu, are in proprietate o vila in strada Pictor Negulici. Sora lui Adrian Nastase, Dana Barb, are in proprietate o vila in strada Aviator Petre Cretu si un apartament luxos in centrul civic al Bucurestiului.

3. VINATOAREA

Una dintre marile pasiuni ale lui Ceausescu era vanatoarea. Escapadele lui de sfirsit de saptamina puneau in miscare un judet intreg; de la primul secretar, care era maestrul de ceremonii, pina la sateanul obisnuit, scos din ritmul activitatii cotidiene de agitatia provocata de “tovarasi”.

Intiiul vinator al tarii nu se lasa pina nu masacra o multime de ursi, caprioare sau mistreti, aruncati in bataia pustii de catre gonaci si impuscati, pentru orice eventualitate, si de citiva securisti. Animalele moarte erau apoi insirate si filmate impreuna cu dibaciul vinator, dupa care urma uriasa “masa tovaraseasca”.

Pentru un om care si-a intemeiat familia si si-a construit cariera in mediul nomenclaturiii ceausiste, inclinatia pentru vinatoare pare normala. Nimic nefiresc, prin urmare, ca Adrian Nastase sa fie un vinator pasionat.

Premierul este chiar presedintele de onoare al Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor (AGVPS), unde ambitiile sale nemasurate si megalomania ii sint satisfacute:

“Daca din punct de vedere politic, geostrategic sintem o tara mijlocie, din punctul de vedere al vinatorii sintem o mare putere”

, crede Nastase.

Dar Adrian Nasatse nu e singurul lider PSD din conducerea asociatiei. Nicolae Vacaroiu, presedinte al Senatului si vicepresedinte PSD, este membru al filialei Ploiesti a AGVPS.

Ministrul agriculturii, Ilie Sirbu, este presedinte al AJVPS Timis, iar senatorul PSD Ristea Priboi, fost ofiter de securitate, este membru in consiliul de administratie al AJVPS Dolj.

Filialele judetene sint pline de lideri PSD locali, asa ca se poate spune ca in AGVPS nimic nu se decide fara aceptul conducerii de partid si de stat.

Cozmin Gusa, secretarul general al PSD, s-a aflat, cu ocazia sarbatorilor de Pasti, la o vanatoare de cocosi de munte in Muntii Lotrului, in timpul careia a cazut de pe cal. O echipa formata din cei mai buni medici specialisti de la Spitalul Municipal din Ramnicu Valcea a fost solicitata la vila lui Ceausescu de la Olanesti, pentru a-i acorda ingrijiri medicale lui Cozmin Gusa.

Miron Mitrea, ministrul lucrarilor publice, amenajarii teritoriului si locuintei, prefera pentru vinatoare zona Moldovei. La atitia mari vinatori, terenurile s-au dovedit insuficiente, asa ca, printr-o hotarare recenta a guvernului, padurea Scrovistea devine un centru de vanatoare cu circuit inchis pentru actualii demnitari.

Deseori, vinatoarea primeaza asupra problemelor tarii. Chiar si in clipele dramatice pentru România, premierul se relaxeaza la vinatoare. Anul trecut, dupa ce a dat o raita prin Bucuresti, transformindu-se in coordonatorul actiunii guvernamentale de ajutorare a victimelor tragediei de la mina Vulcan, a aparut la televiziuni si a dat indicatii ministrilor sai, premierul Adrian Nastase s-a refugiat in stufarisul Deltei Dunarii, unde si-a continuat concediul vinind rate.

Dar pasiunea pentru vinat il poarta pe Adrian Nastase si dincolo de legile tarii. La dorinta premierului, perioada de prohibitie este scurtata pentru ca el sa poata vina in voie. Mai mult, Nastase a vinat un caprior chiar in perioada de prohibitie, facind braconaj, fara a fi cercetat pentru aceasta infractiune.

Incalcind flagrant legea, Adrian Nastase, impreuna cu ministrul Ilie Sarbu au vinat in martie trei ursi in judetul Suceava. Legea prevede insa ca ursii pot fi impuscati numai daca se dovedeste ca au facut stricaciuni, ceea ce nu se intimplase. Explicatia ministrului Sarbu:

“Vanarea ursilor se inscrie in conceptul de utilizare durabila si de prevenire a conflictelor”

4. COLOANE OFICIALE SI ACCIDENTE

Pe vremea lui Ceausescu coloanele oficiale ale acestuia traversau un Bucuresti paralizat, cu circulatia oprita si cu strazile pazite de sute de militieni si securisti.

Meteahna s-a transmis si urmasilor defunctului PCR, adica demnitarilor PSD. Modul de deplasare al dictatorului a fost preluat de Adrian Nastase: intersectii blocate, agenti de circulatie plantati in toate intersectiile, atitudine agresiva si sfidatoare fata de ceilalti soferi.

In mai 2002, o Dacie a luat foc in pasajul Unirii din Bucuresti, producindu-se un incendiu puternic. Vietile oamenilor aflati in cele 40 de masini blocate in tunel erau in pericol, cu atit mai mult cu cit printre acestea se afla si o cisterna plina cu carburant. Cu toate acestea, politistii le-au interzis iesirea din tunel, pentru a asigura cale libera coloanei de masini a lui Adrian Nastase.

FRAZA DEFINITORIE A POSTARII: “Alcoolemia deputatului era de 0,4 la mie. Stefanoiu a explicat ca mincase doua mere.”

In aprilie 2002, coloana oficiala a lui Adrian Nastase a produs chiar un accident tragic: o ambulanta care facea parte din coloana primului-ministru a lovit mortal un om, in judetul Prahova.

Gindul te duce imediat la comportamentul aventuros al lui Nicu Ceausescu, stiut fiind ca printre ispravile sale se numara si citeva accidente cu masina, unele incheiate chiar cu decesul victimelor, fara insa ca fiul lui Ceausescu sa raspunda juridic. Persoana sa era prea importanta pentru ca cineva sa il poata trage la raspundere.

Nici actualii guvernanti nu sint atinsi nici cu o floare cind comit accidente. Desi premierul Nastase cere politiei sa fie necrutatoare cu vitezomanii, in realitate demnitarii PSD nu patesc nimic, nici atunci cind lucrurile sint limpezi.

Deputatul PSD de Maramures Luca Stefanoiu a omorat un copil intrand in viteza pe trotuar cu masina Parlamentului. Alcoolemia deputatului era de 0,4 la mie, fapt pe care Stefanoiu l-a explicat prin faptul ca mincase doua mere.

Deputatul PSD de Vaslui Dumitru Buzatu a lovit un pensionar pe trecerea de pietoni in judetul Vrancea. O masina a Ministrului de Interne, in care se pare ca se afla chiar ministrul Ioan Rus, a provocat un accident la Timisul de Sus, in judetul Brasov.

Dupa ce oficialii ministerului au negat ca ar fi avut loc un accident, au dat inapoi dar au spus ca ministrul se afla in alta masina. Bineinteles, in toate aceste cazuri nimeni nu a suportat consecintele juridice, demnitarii PSD aratind un dispret total pentru victimele lor.

5. STATISTICI MINCINOASE

Obiceiul lui Ceausescu de a anunta cifre false, doar pentru a demonstra ca planul cincinal a fost indeplinit, a fost preluat pe scara larga la nivelurile inferioare, unde se anuntau productii record de otel, cereale, carbune sau camioane.

Mecanismul intrase intr-un cerc vicios: planul cincinal crestea mereu, prin urmare si raportarile trebuiau umflate progresiv, pentru a demonstra superioritatea socialismului asupra “putredului capitalism”.

Procedeul a fost reluat de Guvernul Nastase si de PSD-istii locali, pentru a acoperi cumva promisiunile desantate facute electoratului. La bilantul de 100 de zile de guvernare, Adrian Nastase anunta ca restructurarea in domeniul utilitatilor publice (energie electrica si termica, gaze, alimentare cu apa) aplicata de PSD a avut ca efect reducerea personalului din aceste sectoare: “efectivele de personal ocupat in aceste sectoare s-au redus considerabil, fara a fi agravata rata somajului din economie.

Pe primele doua luni, reducerea de personal a fost de 14.900 persoane, reprezentand 8% din numarul de salariati din ramura.” Jurnalistii au demonstrat insa ca Adrian Nastase a mintit.

La intrebarile presei, iata ce au raspuns liderii sindicali: Aurelian Vancea, presedintele “Federatiei Univers”, care reprezinta sectorul energetic: “In sectorul care tine de Electrica au plecat vreo 2-3 acolo, pe cale naturala.”

Liviu Luca, prim-vicepresedintele CNSLR-Fratia: “Nu cunosc nimic, nu s-au facut disponibilizari. Nici in sectorul energiei hidro, nici in cel termo, nici in domeniul petrolului si nici in cel agricol.”

Marian Petre, director general adjunct la Compania Apele Romane: “La noi nu s-a facut nici o restructurare, nu s-a dat nici un om afara.” Eugen Luha, presedintele Federatiei Sindicatelor Gaz Romania: “In sectorul gazelor naturale nici nu s-au facut, nici nu se vor face concedieri.”

In 7 decembrie 2001 Adrian Nastase declara ca “rata somajului in România in acest an a scazut de la 10,1% anul trecut la sub 8%. S-au creat in acest an peste 300 de mii de locuri de munca.”

In realitate, peste 200.000 din cele 300.000 de locuri de munca nou create despre care vorbeste premierul nu existau decit in hirtiile primului-ministru. Potrivit Institutului National de Statistica, la sfirsitul anului 2001, efectivul salariatilor din economie a fost cu numai 99.300 de persoane mai mare decit la sfirsitul anului precedent.

In Cartea alba a guvernarii PSD pe 2001 se vorbeste despre incheierea, in primele 10 luni ale lui 2001, a contractelor de vinzare-cumparare de actiuni pentru 121 societati comerciale, cu un capital social vindut de 9600 miliarde lei, mai mare cu peste 50 % fata de anul 2000. De fapt, Guvernul PSD a incasat doar o treime din valoarea capitalului social (3.460 miliarde lei).

La inceputul acestui an, premierul s-a declarat nemultumit de incetineala cu care unele judete inmineaza titluri de proprietate. Speriat de avertismentele de la centru, prefectul Liviu Bechis, care este si seful organizatiei PSD Maramures, i-a cerut insistent subprefectului Ludovica Parvu, presedinte al Comisiei de aplicare a legii fondului funciar, sa falsifice raportul pe luna ianuarie:

“Bechis mi-a spus sa scriu in raport ca am distribuit 1.000 de titluri de proprietate in plus. Am refuzat sa falsific aceste documente si mi s-a spus ca refuz de fapt sa pun in aplicare programul Guvernului”

, a declarat subprefectul Ludovica Parvu.

Neputind sa se abtina, PSD minte si institutiile internationale. Intr-un raport inaintat Consiliului Europei, in vederea eliminarii post-monitorizarii Romaniei, vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc scrie ca articolul 205 privind insulta si articolul 206 privind calomnia din Codul penal au fost amendate, iar articolul 238 privind ofensa adusa autoritatii a fost abrogat.

Prin aceasta, “obligatiile României legate de Codul penal au fost in totalitate indeplinite.” In realitate, Hrebenciuc mintea. Art. 238, care pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani atingerea adusa onoarei unui demnitar, era in vigoare, iar articolele 205 si 206 nu fusesera amendate.

Guvernul PSD a incercat sa minta Fondul Monetar International, sustinind ca a disponibilizat numarul de angajati convenit, din rindul salariatilor Petrom.

In realitate, disponibilizarile sint doar pe hirtie, pentru ca Guvernul, in loc sa-si respecte angajamentele, a preferat sa transfere cateva mii de angajati ai SNP Petrom la societati nou infiintate, la care actionari sint tot angajati ai PETROM. In consecinta, FMI a suspendat acordarea transelor din acordul stand-by, decizie urmata imediat si de Banca Mondiala.

6. VIZITE IN STRAINATATE

Unul dintre motivele succesului de care Nicolae Ceausescu s-a bucurat, pentru o buna perioada, in statele capitaliste l-a reprezentat cumpararea masiva de produse sau tehnologie din Occident, afaceri care s-au dovedit uneori extrem de paguboase pentru Romania.

Cel mai bun exemplu in acest sens este vizita lui Ceausescu in Marea Britanie. In schimbul decoratiei si al plimbarii in caleasca cu regina, Nicolae Ceausescu a cumparat licenta pentru avioanele ROMBAC.

Avioanele respective, depasite din punct de vedere tehnologic, nu au fost fabricate decit in citeva exemplare. Nicolae Ceausescu isi cumpara cu banii romanilor bunavointa occidentalilor.

Vizita oficiala in Germania pe care Adrian Nastase a intreprins-o in iulie 2001 a fost considerata un succes. Primul ministru a fost bine primit la Berlin, s-a intalnit cu cancelarul Gerhard Schroder, cu ministrul de Externe Joschka Fischer, cu alti politicieni si cu oameni de afaceri germani, a dat interviuri, a tinut conferinte de presa.

In plus, Ministerul Informatiilor Publice a comunicat faptul ca vizita are rezultate concrete imediate, pentru ca “Nastase aduce un miliard de marci din Germania”.

In realitate, succesul vizitei lui Adrian Nastase in Germania a costat statul roman 1 miliard de marci. “Investitiile” cu care se lauda primul ministru erau, de fapt, importuri.

In schimbul bunei sale primiri, Adrian Nastase a determinat semnarea unor contracte comerciale, prin care firme romanesti de stat cumpara produse germane.

Astfel, CFR Calatori SA s-a obligat sa achizitioneze de la o firma germana rame automotoare in valoare de 250 milioane de dolari. Transelectrica SA s-a angajat sa plateasca 31 milioane de euro unui concern german pentru realizarea unei statii la Oradea si 32 milioane de euro unei alte firme germane pentru retehnologizarea statiei Constanta Nord.

Aceeasi Transelectrica a parafat, impreuna cu o companie germana, o scrisoare de intentie pentru realizarea statiei de la Isaccea. Societatea romaneasca s-a angajat sa plateasca 138 milioane de marci.

Nici unul dintre contractele cu care se lauda Guvernul nu reprezinta investitii germane in economia romaneasca. Firmele germane nu cumpara intreprinderi de stat romanesti si nici nu importa produse din Romania. Investitiile germane de miliarde de marci promise de Adrian Nastase nu exista.

7. IMAGINEA

Nicolae Ceausescu avea monopolul total al programelor de televiziune si al ziarelor, chipul sau era prezent in toate manualele scolare; cuplul dictatorial nu accepta alte vedete pe micul ecran.

Ceausescu avea pretentia sa isi dea cu parerea despre orice, dind “indicatii preþioase” atit oamenilor de stiinta, marilor scritori si profesori, cit si tractoristilor sau strungarilor. Cartile sale, tiparite in zeci de volume si in milioane de exemplare, umpleau rafturile librariilor.

Dictatorul se credea cel mai priceput, cel mai inteligent roman, ii placea sa fie laudat, nu accepta nici o criticã. De altfel nici nu era criticat, pentru ca devenea violent si razbunator.

Se inconjura de cohorte de lingai, subalterni din partid, scriitori de curte, etc, care il citau mereu si atacau orice voce critica, din occident sau din tara, care incerca sa se faca auzita.

Numai Ceausescu anunta vestile “bune”. El le spunea romanilor cum si cit le-a mai crescut nivelul de trai, si tot el dadea tonul criticilor la adresa occidentalilor, a institutiilor si organismelor internationale, care erau considerate vinovate de orice se intimpla rau in Romania, si acuzate de uneltiri impotriva poporului roman.

Ziua sa de nastere devenise sarbatoare nationala, dictatorul avind pretentia ca este urmasul si egalul lui Decebal, Stefan cel Mare sau Cuza.

Televiziunea si radioul publice sint aproape monopolizate de prezenta lui Adrian Nastase si a partidului sau. Premierul este cea mai mediatizata persoana din Romania, chiar la televiziunile private stirile despre guvern sau PSD depasind 80% din spatiile acordate stirilor interne.

Mai mult, televiziunea PrimaTV, finantata din bani publici de catre ministrul Miron Mitrea, aloca deseori spatiul stirilor interne exclusiv actiunilor guvernantilor.

Adrian Nastase vorbeste despre orice, da indicatii, lanseaza programe (fabricat in Romania, microbuze pentru elevi, operatiunea rebransarea, interzicerea importurilor de haine second-hand, etc.), stabileste daca vara ministrii vor purta sau nu costum si cravata.

Ministri si ceilalti demnitari PSD il citeaza obsesiv, multumindu-i ritualic premierului pentru sprijinul sau, incit ramine impresia ca nimic nu se face în Romania fara acceptul si aportul lui Adrian Nastase.

La mai putin de un an de la aparitia lor, cartile semnate Adrian Nastase au devenit bibliografie obligatorie pentru cei care aspira la un post in Ministerul Afacerilor Externe.

Adrian Nastase anunta doar cifrele statistice pozitive: cresterea economica, a nivelului de trai scaderea inflatiei si a somajului, previziunile optimiste pentru viitor.

Tot Adrian Nastase indreapta nemultumirile spre FMI si Banca Mondiala, considerate vinovate pentru disponibilizari de personal, cresterea preturilor sau a impozitelor.

Premierul acuza companiile multinationale de evaziune fiscala si dezaproba activitatea unor institutii internationale ca Amnesty International sau articolele aparute in ziare de prestigiu din strainatate.

In ciuda apelului demagogic al lui Adrian Nastase prin care cerea sa nu se acorde importanta prea mare zilei sale de nastere, premierul si-a organizat aniversarea in Spania, chiar la locul nasterii imparatului Traian, avind grija ca evenimentul sa fie intens mediatizat.

Structura personalitatii lui Adrian Nastase este foarte apropiata de cea a lui Nicoale Ceausescu. Nastase nu este nici mai democrat, nici mai decent, nici mai putin megaloman decit fostul dictator comunist.

Ceea ce ii diferentiaza pe cei doi este mediul in care evolueaza. Din punct de vedere economic, social si politic Romania de astazi mai are foarte putine in comun cu Romania perioadei comuniste. Contextul international este, de asemenea, cu totul diferit.

Si Nicolae Ceausescu, si Adrian Nastase urmaresc acelasi lucru: acapararea totatala a puterii simultan cu construirea cultului personalitatii. Mediul diferit impune insa adoptarea unor tactici diferite. Adrian Nastase isi impune cultul personalitatii pe fondul existentei unor structuri democratice.

Prin urmare, el incerca sa controleze pirghiile acestor structuri, prin subordonarea justitiei, prin transformarea parchetului si politiei in aparate care raspund direct ordinelor premierului, prin transformarea Parlamentului intr-o anexa a Guvernului, prin reactivarea fostilor securisti, prin politizarea administratiei publice, prin presiunile asupra mediului economic, prin controlul total in partid, prin intimidarea presei.

Intre Nicolae Ceausescu si Adrian Nastase exista asemanari evidente. Nicolae Ceausescu a fost numit de Maurer “pentru ca nu era altul mai bun”.

Adrian Nastase a fost desemnat de Ion Iliescu fara ca acesta sa-si motiveze altfel alegerea. Nici unul dintre ei nu a fost votat direct, nici unul dintre ei nu s-a bucurat de legitimitatea data de electorat.

Dar, daca lui Nicolae Ceausescu i-au trebuit ani buni pina sa se asigure ca detine intreaga putere, pina sa inceapa sa impuna cultul personalitatii lui si a familiei lui, Adrian Nastase este mult mai putin ezitant. Intr-un an si jumatate, Adrian Nastase a demonstrat deja ambitiile sale dictatoriale.

Asociatia pentru Educatie Cetateneasca (ASPEC)

N.R. Asociatia pentru Educatie Cetateneasca (ASPEC) deruleaza un program de monitorizare a vietii social-politice si economice din Romania. In cadrul acestui program, ASPEC trimite periodic prezentari sintetice ale unor evenimente de interes public, precum si analize ale unor teme de actualitate.

 

Armaghedonul CFR-istilor clujeni

$
0
0

Aparut in luna octombrie a anului 2003, Armaghedonul CFR-istilor clujeni era scris de niste insideri ai sistemului, care criticau Guvernul pentru faptul ca, in loc sa faca reforma, reduc norma personalului, pastrand aceeasi capacitate manageriala scazuta, cu un singur scop: sa raporteze FMI ca au facut taierile de personal cerute.

Ne intalnim deci iarasi cu formalismul autoritatilor, care, in loc sa faca reforma, pentru a duce tara spre progres, dominat de personaje anacronice, reactionare, anti-reforma, postate in functii-cheie, formalizeaza reforma, pentru a putea raporta la Inalta Poarta impliniri marete si a-si perpetua puterea proprie de dragul puterii.

Pe de alta parte, in lipsa unei prese de investigatii, care sa preia si sa transforme in articol scris de investigatie astfel de probleme, debuseul este asigurat de un raport armaghedon.

Traiam atunci, in prima decada a lunii octombrie a anului 2003 (acest armaghedon a fost lansat public pe 7 octombrie 2003), in plin Sultanat Adrian Nastase, in care deja majoritatea presei se prostituase la greu pe banii statului roman si, in afara de Romania libera si Evenimentul zilei, toata lumea tacea la ordin politic.

Iar EvZ si Rl aveau alte prioritati, date de spatiul tipografic limitat al unei publicatii pe print si de jocurile de putere facute de Cornel Nistorescu, PM Bacanu si oamenii din jurul acestora.

===

Opiniei publice romanesti i s-a indus convingerea ca, in acest moment, calea ferata trece printr-un proces de restructurare si eficientizare economica. De unde aceasta convingere?

foto: exclusivnews

In primul rand, autoritatile au anuntat ca vor fi disponibilizati peste 17.000 de salariati din cadrul SNCFR. In al doilea rand, datorita faptului ca aceasta nevoie de restructurare a fost proclamata ca atare de catre autoritati, data fiind nevoia conjuncturala de a convinge Uniunea Europeana ca Romania isi face temele pentru aderare. Ce se intampla insa in realitate?

A da oameni afara dintr-o societate de talia CFR nu este greu. Acest lucru ridica doar probleme de ordin social, legate de nemultumirile celor care si-au pierdut locurile de munca si ale familiilor lor, fapt ce ar putea stirbi din simpatia electorala a partidului politic aflat la guvernare. In rest, dupa cum spuneam, a da oameni afara nu este greu. Insa, dupa cum arata realitatea din sistemul cailor ferate, reforma se opreste aici.

Restructurarea aceasta ar trebui insotita si de o reforma manageriala, altfel disponibilizarile nu vor rezolva nimic din nevoia de eficientizare a acestui sector strategic pentru economia noastra.

Dimpotriva chiar, va face ca lucrurile sa functioneze si mai prost. Este evident ca, atunci cand functionezi cu oameni mai putini, dar cu aceeasi capacitate manageriala, dezastrul nu poate fi decat amplificat.

Ca exemplu, dorim sa aducem la cunostinta opiniei publice un document prezentat conducerii Regionalei de Transport Feroviar de Calatori Cluj in februarie 2003.

Acest studiu demonstreaza ca RTFC Cluj inregistreaza pierderi enorme, care sunt posibile datorita proastei coordonari a activitatii si faptului ca persoanele insarcinate cu managementul RTCF dovedesc lipsa crasa de profesionalism.

Documentul face o analiza a evolutiei incasarilor in traficul de calatori in ultimii trei ani si arata ca acestea au scazut in anul 2002 cu 39% fata de 2000, iar fata de 2001, cu 37%.

Pentru a putea compara nivelul incasarilor pe anii 2000 si 2001 cu cele din 2002, preturile din primii doi ani au fost reactualizate, tinandu-se cont de majorarile de tarife survenite in perioada de referinta.

Rezultatele acestui calcul demonstreaza ca in doi ani de zile RTCF Cluj a acumulat pierderi de peste 525 de miliarde de lei. Pentru a intelege cat reprezinta aceasta pierdere, sa spunem ca, in primele sapte luni ale acestui an, incasarile statiei Cluj-Napoca (care a expediat in aceasta perioada aproape un milion si jumatate de calatori) au fost de 53,75 miliarde lei!”.

De remarcat este faptul ca inca nimeni nu a confirmat oficial aceste cifre. Insa faptul ca autoritatile au invocat nerentabilitatea CFR pentru a justifica masurile de restructurare ar putea arata ca autorii raportului anonim au dreptate, cel putin partial. In continuare, raportul arata cateva concluzii.

De aici poate fi trasa o prima concluzie cu aplicabilitate in domeniul marketingului aplicat la SNCFR. Calculul acestor pierderi demonstreaza ca marirea tarifelor nu a dat efectele scontate. De acest lucru sunt responsabili cel putin doi factori:

· Scaderea puterii de cumparare a populatiei, care nu mai suporta noi majorari ale tarifelor la transportul feroviar. Acest lucru este stiut chiar de ministrul care raspunde de activitatea SNCFR, cunoscut fiind faptul ca a existat la un moment dat o proiectata majorare de tarife care a fost abandonata temporar tocmai din acest motiv. Pe de alta parte, a aparut concurenta acerba a transportatorilor rutieri, care isi permit tarife mai mici si care au reusit sa smulga Transportului Feroviar de Calatori un segment important de clientela.

· Amplificarea fenomenului calatoriei frauduloase, care se datoreaza, la randul sau, unui factor extern – scaderea puterii de cumparare a populatiei, dar si unui factor intern –  renuntarea la deservirea a 30% din totalul punctelor comerciale, in favoarea sistemului emiterii legitimatiilor de calatorie in tren. Ce se intampla in aceasta ultima situatie nu este greu de inteles.

Repetam, aceste lucruri sunt cunoscute si la nivel regional si la nivelul conducerii Societatii Nationale si chiar la nivelul Ministerului tutelar. In ciuda acestui fapt, reactiile intarzie sa apara. O analiza serioasa si completa a ceea ce se intampla in acest sector ar pune pe ganduri pe oricine. In acest moment, dispunem de o infrastructura invechita si periculoasa pentru siguranta circulatiei si numai bunul Dumnezeu ne mai pazeste de catastrofe inimaginabile.

Si totusi, responsabilii sistemului continua sa faca investitii proaste, sa cumpere automotoare ale caror preturi trec de doua milioane de euro, pentru ca, inainte ca acestea sa fie puse in circulatie, sa fie nevoie sa le fie schimbate scaunele, intrucat acestea sunt teribil de incomode.

In mod firesc, o asemenea “investitie de completare” ar trebui suportata din buzunarul personal al celor care au comandat automotoarele respective“.

Unul dintre liderii sindicali din CFR, Ioan Tatar, sustinea un punct asemanator de vedere. El declara ca, din pricina infrastructurii proaste, viteza medie cu care se vor deplasa trenurile romanesti va ajunge la acelasi nivel cu cea din epoca locomotivelor cu aburi. Iata continuarea raportului.

Am dorit sa prezentam aici cateva aspecte legate de Transportul Feroviar de Calatori, insa trebuie spus ca nici cel de marfa nu este mai performant, ba dimpotriva.

Si aici s-a petrecut acelasi proces: transportatorii rutieri au decimat clientela Transportului Feroviar de Marfa, cauza fiind tot managementul incompetent si defectuos.

A existat la un moment dat o incercare de asociere cu cateva firme germane pentru realizarea unui serviciu de transport containerizat pe calea ferata.

Responsabilii nostri au reusit sa intarzie si sa tergiverseze intr-atat lucrurile, incat nemtii s-au saturat si au renuntat, intelegand ca acest serviciu modern nu va putea fi realizat in colaborare cu un management atat de delasator si de incompetent.

In ce consta deci reforma de la CFR? Dupa cum se poate vedea cu ochiul liber, in disponibilizarea a peste 17.000 de lucratori la calea ferata si cam atat. Acest proces s-a desfasurat, asa dupa cum am mai semnalat, sub semnul unei lipse de moralitate strigatoare la cer.

Dar acest lucru nu a contat: se pastreaza aceleasi structuri manageriale, aceiasi dinozauri in functiile importante de conducere si de decizie care au generat actualul dezastru din CFR si care au aceeasi mentalitate paguboasa, mostenita de pe vremea lui Ceausescu. Aceasta, in situatiile in care incompetentei nu i se adauga reaua-vointa si frauda.

Asteptam ca Romania sa primeasca statutul de economie functionala de piata si un raport bun de tara din partea institutiilor europene. Suntem convinsi ca, daca aceste analize ar include si situatia de la CFR, Romania nu ar putea fi declarata economie functionala de piata. Si apoi, cine si-ar asuma responsabilitatea pentru un astfel de esec?

Un grup de ceferisti

Armaghedon preelectoral Cluj

$
0
0

Pe 8 noiembrie 2003, dincolo de ceea ce spune Legea Romana, deja intram in campanie electorala. Alegerile locale urmau sa aiba loc in luna iunie a anului urmator, 2004, iar legislativele si prezidentialele la sfarsitul aceluiasi an.

foto: satumare.org

Asa ca Opozitia isi incarca bateriile si lansa, sub stindardul foarte la moda al unui raport armaghedon, un manual de fraudare al alegerilor (din care in acest moment nu se mai gaseste textul brut, ci sunt disponibile doar unele citate selective), pe care il punea cu ironie in carca PSD, in campania de imagine si de deturnare a intentiilor de fraudare ale puterii de atunci.

Textul descria cum pot fi ocolite procedurile legale sau cum poate fi influentat votul alegatorilor. Mai mult, el descria si o posibila strategie in cinci pasi:

1. Campanie in favoarea candidatilor PSD;
2. Cumpararea jurnalistilor;
3. Crearea de evenimente paralele alegerilor, pentru distragerea atentiei de la fraudare;
4. Intimidarea contracandidatilor;
5. Directionarea politica a fondurilor publice.

Autorii armaghedonului spuneau ca vor reveni cu dezvaluiri. Nu putem spune nici daca au revenit, nici daca nu au revenit, pentru nici un armaghedon ulterior nu a facut trimite la acesta, cu mesajul “noi suntem aceia, iar aceasta este continuarea”.

Tactica tipica de dezinformre si manipulare, de data aceasta ticluita probabil de oamenii aliantei de atunci dintre PNL si PD.

 

Armaghedonul serviciilor secrete. Dan Voiculescu

$
0
0

Pe 3 octombrie 2003, site-ul Anchete.ro a publicat Armaghedonul Dan Voiculescu, după ce o zi mai devreme redacţiile ziarelor şi posturilor de televiziune au primit pe e-mail un document redactat cel mai probabil de către unul dintre serviciile secrete.

Tuşa, scriitura tipică acestor oficine (“NOTA - privind pe DAN VOICULESCU”, apoi “Tata a doua fete, Camelia Rodica nascuta la 11-09-1974 si Corina Mirela nascuta la 13-10-1976.”, etc.), vizibilă şi în notele informative rescrise în anii trecuţi de Academia Caţavencu, de exemplu, este evidentă.

Ca şi agramatismul autorilor, care nu au învăţat că un text trebuie să mai conţină şi un anumit ingredient, numit virgulă. Dar aceasta este chiar cea mai mică dintre probleme.

Ca să nu mai vorbim că documentele acestea nu fac decât să reproducă  informaţiile apărute în Armaghedonul Media, al cărui autor, aşa cum am mai explicat, s-a inspirat din cartea scrisă de jurnalistul Dan Badea, Averea presedintelui. Cu alte cuvinte, o pastisa dupa alta pastisa.

De altfel, presa nota cu maliţiozitate: “Şi serviciile secrete au început campania electorală”, apoi concluziona: “Chiar dacă informaţiile din acest document sunt reale, e clar că este o încercare de discreditare a principalilor adversari politici ai PSD. Aşteptăm cu interes reacţia altor servicii, la fel de secrete, care să ne explice cum s-a format averea familiei Năstase & comp.”. ===

NOTA
privind firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD

Firma a fost creata de Directia Securitatii Statului (DSS) la ordin pentru desfasurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost infiintata in noiembrie 1980 in orasul Pireu (Grecia). La infiintare, ca proprietar figura NADIA FOUAD SANBAR, cu cetatenie greaca.

foto: decenews

Pe tot parcursul functionarii firmei proprietara a fost reprezentata prin procura de sotul ei MICHAEL FOUAD SANBAR, cetatean grec de origine libaneza, banuit a fi agent al Organizatiei Pentru Eliberarea Palestinei (OEP) condusa de Yaser Arafat.

Pe 8 ianuarie 1982, MICHAEL FOUAD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucuresti o cerere pentru deschiderea unei reprezentante CRESCENT in Romania. Totodata solicita ca aceasta reprezentanta sa fie condusa de DAN VOICULESCU in perioada respectiva sef al serviciului Operatiuni de aport valutar special (AVS) din Intreprinderea de Comert Exterior VITROCIM.

Dupa numai trei zile, pe 11 ianuarie 1982, Oficiul ARGUS emite autorizatia provizorie de functionare a reprezentantei CRESCENT in Bucuresti, iar la 1.03.1982 se deschide la Bucuresti reprezentanta in Romania a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD avindu-l ca Director General pe DAN VOICULESCU.

Imediat dupa deschiderea reprezentantei din Bucuresti firma CRESCENT a inceput sa deruleze operatiuni de export realizind pina la sfirsitul anului 1982 o cifra de afaceri de circa 100 milioane dolari.

Intre 1980 si 1982 firma greceasca CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD nu a avut nici un fel de activitate. Intre 1982 si 1989 toate operatiunile firmei CRESCENT s-au rezumat exclusiv la cele derulate prin reprezentanta acestei firme in Romania.

In Romania, CRESCENT isi derula afacerile prin bancile: SOCIETE GENERALE, MISR ROUMANIAN BANK, MANUFACTURER’S HANOVER TRUST, FRANKFURT BUKAREST BANK, dar si prin BANCA ROMANA DE COMERT EXTERIOR, CONT NR. 47.11.285.350-2.

In 1984 serviciile secrete grecesti il pun sub urmarire pe FOUAD M. SANBAR avind informatii privind legaturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informata de acest fapt si decide sa-l inlocuiasca pe FOUAD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT.

Existind operatiuni comerciale in derulare si fiind presata de timp, conducerea DSS ordona infiintarea rapida a unei noi firme CRESCENT, in Cipru, al carei proprietar figureaza JOHN EDGINGTON, cetatean britanic cu domiciliul in Austria.

Pentru siguranta este numit Director General al firmei nou infiintate in Cipru tot DAN VOICULESCU In momentul infiintarii noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere se semneze in alb un formular de transfer al actiunilor firmei care este pastrat de reprezentantul CRESCENT in Romania, DAN VOICULESCU.

In acest fel, DSS se asigura ca il poate inlocui in orice moment pe JOHN EDGINGTON din calitatea de proprietar al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat in alb si prin inregistrarea acestuia la autoritatile cipriote. Din acest moment relatiile CRESCENT cu FOUAD M. SANBAR inceteaza (pina in decembrie 1989).

DAN VOICULESCU notifica autoritatilor comerciale ale RSR ca reprezentanta din Romania va reprezenta interesele noii firme CRESCENT cu sediul in Cipru, Nicosia, 3 Themistocles Dervis Street.

Activitatea CRESCENT Romania se intensifica, aceasta realizind pina in 1989 cifre de afaceri intre 150 si 200 milioane de dolari pe an. CRESCENT deschide mai multe filiale in Malta, Egipt, Marea Britanie, Austria si SUA.

Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat si al vidului de putere ce a urmat, dar si al desfiintarii DSS, DAN VOICULESCU, aflat in posesia formularului de transfer al actiunilor CRESCENT Cipru semnat in alb de proprietarul oficial al companiei, JOHN EDGINGTON, il contacteaza pe MICHAEL FOUAD SANBAR, fostul sau partener, si ii propune sa preia din nou firma CRESCENT in schimbul unui comision consistent.

Acesta accepta si cei doi fac urmatoarea operatiune: MICHAEL FOUAD SANBAR preia inapoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON, dar semneaza un testament prin care il numeste pe DAN VOICULESCU protector testamentar si ii lasa acestuia mostenire firma CRESCENT.

(FOUAD M. SANBAR a decedat in anul 1995).

Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT in mod oficial, putind dispune de activele firmei si de banii aflati in conturile tuturor filialelor CRESCENT.

In ultima saptamina din decembrie 1989 si in ianuarie 1990, DAN VOICULESCU inchide toate filialele firmei CRESCENT, transferind sumele din conturile respective. Tot atunci vinde o serie de active ale CRESCENT printre care vapoare (din cele 7 pe care firma le avea in proprietate), cladirea in care isi avea sediul filiala CRESCENT din Austria, precum si altele de mai mica importanta.

In momentul Revolutiei din decembrie 1989, CRESCENT avea in derulare o serie de operatiuni de export de tabla, tevi si otel beton cu plata la 120 de zile de la livrare. Marfa exportata de CRESCENT era livrata de ICE METALEXPORTIMPORT si de ICE DUNAREA acestea fiind intreprinderile care urmau sa incaseze contravaloarea exporturilor.

La expirarea termenelor de plata (Februarie – Aprilie 1990) CRESCENT nu a virat nici o suma de bani in conturile celor 2 intreprinderi romanesti cu care avea contracte de export. Astfel, nu exista facturi, note de realizari, declaratii vamale de export sau alte documente care sa probeze plata incarcaturilor urmatoarelor nave plecate din portul Constanta in intervalul Octombrie – Decembrie 1989:

1 Nava RASELTINA, care a parasit portul Constanta la 5 octombrie 1989, cu 3.000 tone tabla avind destinatia SUA (contract CRESCENT);

2 Nava ILFOV, care a parasit portul Constanta la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone tevi cu destinatia SUA (contract CRESCENT);

3 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone de otel beton, avind destinatia Turcia (contract CRESCENT);

4 Nava DIMIS, care a parasit portul Constanta la data de 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tabla, cu destinatia SUA (contract CRESCENT);

5 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone otel beton, cu destinatia Turcia (contract CRESCENT);

6 Nava CALAFAT, care a parasit portul Constanta la data de 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone otel beton, cu destinatia Egipt (contract CRESCENT);

7 Nava TELEGA, care a parasit portul Constanta la data de 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone tevi, destinatia Canada (contract CRESCENT);

8 Nava FAGARAS, care a parasit portul Constanta la data de 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone otel beton, destinatia SUA (contract CRESCENT).

Inainte de Revolutia din 22 decembrie 1989 firma CRESCENT realiza o parte insemnata din volumul exporturilor de ciment al RSR. Astfel, in 1988, CRESCENT a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale Romaniei, adica 1.324.740 tone, iar in 1989, 26% din totalul exporturilor de ciment ale RSR, adica 493.227 tone. Tot acest volum de afaceri a fost realizat de CRESCENT prin intermediul ICE DUNAREA.

In urma evaluarii exporturilor de ciment corespunzatoare anului 1989 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri in care valoarea marfurilor livrate sa nu fi fost incasata de la partenerul extern.

Debitele au fost stinse in toate cazurile prin achitarea anticipata a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. Exista dovezi in acest sens: dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozitiile de plata), extrasele de cont si notele contabile aferente.

In cazul exporturilor de ciment intre ICE DUNAREA si CRESCENT se realiza un alt tip de actiune. Intregul volum de afaceri era realizat fara dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operatiuni AVS (aport valutar special), fapt ce contravine flagrant practicii ICE DUNAREA si naste intrebari referitoare la avantajele reale ale partii romane.

Aceasta stare de fapt a permis realizarea unor importante deturnari de fonduri in lipsa unor contabilizari a acestora ca AVS conform regulilor epocii. Beneficiarul acestor actiuni era firma care derula exportul, adica CRESCENT.

Astfel, s-au identificat cazuri in care notele de protocol intocmite dupa incheierea unor negocieri comerciale intre CRESCENT Cipru si ICE DUNAREA (Romania) il mentioneaza pe DAN VOICULESCU drept membru al delegatiei romane (NC 5907 din 3-12-1987) sau chiar membru al delegatiei ICE DUNAREA (NC 1165 din 22-4-1989).

In urma acestor operatiuni de lichidare a filialelor CRESCENT, de vinzare de active, de insusire a lichiditatilor din conturile firmei si de neplata ultimelor facturi, DAN VOICULESCU si-a insusit in primele luni de dupa Revolutie o suma totala cuprinsa intre 150 si 300 milioane dolari.

In a doua jumatate a anului 1990 CRESCENT a reinceput sa deruleze anumite operatiuni de export, activitate pe care a desfasurat-o mai putin de un an.

In 1991, datorita imaginii publice proaste a firmei CRESCENT, DAN VOICULESCU hotaraste sa nu mai deruleze operatiuni comerciale prin CRESCENT si infiinteaza o serie de alte firme. La aceste firme apar ca actionari fie fosti angajati ai CRESCENT si ICE DUNAREA: GHEORGHE ANCA RALUCA, NECULA GHEORGHE, JIVU GEORGETA MARIANA, MIHAI LAZAR, VASILOIU VIRGIL, fie chiar firma CRESCENT COMERCIAL & MARITIME COMPANY LTD ca persoana juridica.

In 1991 DAN VOICULESCU infiinteaza:

GRIVCO SA (Grupul Industrial Voiculescu si Compania).
- Capital social: 1.800.000.000 lei – echivalentul a 9.700.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul.

BIOPROD S.A.
- Capital social: 27.513.940.000 lei b echivalentul a 149.000.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 20,55%);

Corporatia pentru cultura si arta INTACT S.A.
Capital social: 13.779.600.000 lei b echivalentul a 74.500.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 46, 5995%);

DAN VOICULESCU nu a justificat niciodata provenienta capitalului social de peste 230 de milioane de dolari varsat de el si de partenerii sai la construirea celor 3 firme.

 

NOTA privind pe DAN VOICULESCU

DAN VOICULESCU fiul lui Dumitru si Rada s-a nascut in Bucuresti la 25-09-1946.

Domicileaza dupa 1990 in Soseaua Kiseleff nr. 22, sector 1, Bucuresti.

Tata a doua fete, Camelia Rodica nascuta la 11-09-1974 si Corina Mirela nascuta la 13-10-1976.

In 1968 a absolvit facultatea de Comert Exterior din cadrul ASE Bucuresti.

La 30-11-1969 isi incheie stagiul militar ca sublocotenent.

La 1-12-1969 este angajat ca economist stagiar la TEHNOFORESTEXPORT.

La 15-08-1970 este transferat la Intreprinderea de Comert Exterior VITROCIM.

In 1978 este numit sef al serviciului Operatiuni de Aport Valutar Special (AVS) din cadrul ICE VITROCIM.

La 1-03-1982 este transferat la Camera de Comert si Industrie a RSR Oficiul ARGUS.

La 1-06-1990 se transfera la Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD in functia de Director General.

In perioada 1974-1990 a functionat ca asistent universitar si apoi lector universitar la ASE. In aceasta perioada obtine si titlul de doctor in stiinte economice.

In prezent este profesor al catedrei de Marketing International din ASE.

 

NOTA
privind relatiile dintre DAN VOICULESCU si MUGUR ISARESCU

CONSTANTIN MUGUREL ISARESCU s-a nascut in municipiul Dragasani, Judetul Vilcea la 1-08-1949.

A absolvit in 1971 aceeasi facultate de Comert Exterior din cadrul ASE ca si DAN VOICULESCU dar nu exista informatii care sa indice ca s-au cunoscut in timpul facultatii.

Intre 1975-1989 au fost colegi in calitate de cadre didactice in ASE.
Nu sint date care sa indice o colaborare inainte de 1989 intre MUGUR ISARESCU si DAN VOICULESCU in legatura cu activitatile acestuia din urma in cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau avind relatii mai mult decit colegiale. In acea perioada au avut prieteni comuni:
- GABRIELA CRAINICEANU, nora fostului Vicepresedinte al Bancii Romane de Comert Exterior, Gheorghe Crainiceanu
- DUMITRU GOICIU, fost cadru DSS si apoi SIE in prezent decedat
- GEORGETA DONOSE LEFTERESCU cadru in rezerva, pensionata pe caz de boala in 1990.

Relatiile dintre cei doi au fost cultivate si de MIHAI CROITORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISARESCU), care intre 1978 si 1990 a lucrat in Ministerul Comertului Exterior si al Cooperarii Economice Internationale, unde a fost inspector principal, director adjunct si consilier al ministrului. In aceasta calitate MIHAI CROITORU avea legaturi profesionale cu DAN VOICULESCU.

DAN VOICULESCU a exploatat inclinatia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale facindu-i acestuia numeroase cadouri si stabilind in timp relatii de prietenie.

In perioada 1972-1978 MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada Romaniei de la Londra. In aceasta perioada a intrat in contact cu JOHN EDGINGTON, cetatean britanic, care intre 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.

Relatia dintre MIHAI CROITORU si JOHN EDGINGTON a continuat si in perioada in care MIHAI CROITORU a lucrat in minister existind informatii cu privire la intilniri ale celor doi impreuna cu DAN VOICULESCU in Bucuresti dar si contacte la Londra in timpul unor deplasari in interes de serviciu ale functionarului roman.

MUGUR ISARESCU a condus intre 1990-1991 Comisia Guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai, infiintata prin HG nr. 951 din 1990.

In aceasta calitate MUGUR ISARESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU interogindu-l in doua rinduri.

MUGUR ISARESCU nu a aratat niciodata ca il cunostea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicind grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei si la hotarirea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta pina la capat. De altfel, Comisia Guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului si-a incheiat activitatea fara a obtine nici un rezultat concret.

 

NOTA
privind relatiile dintre DAN VOICULESCU si THEODOR STOLOJAN

THEODOR DUMITRU STOLOJAN s-a nascut in municipiul Tirgoviste la 24-10-1943.

A absolvit in 1966 facultatea de Finante si Contabilitate din cadrul ASE.

Dupa absolvire a lucrat ca economist stagiar la intreprinderea Frigotehnica Bucuresti.

Din 1972 pina in 1991 lucreaza ca economist in Ministerul de Finante.

In perioada 1974 – 1980 activeaza in calitate de cadru universitar la ASE. In aceasta perioada s-au cunoscut cei doi (DAN VOICUlESCU era asistent in cadrul ASE) fara insa ca intre ei sa existe relatii apropiate.

Intre cei doi se stabilesc relatii de serviciu din 1982 cind THEODOR STOLOJAN este numit Director al departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale. In aceasta calitate THEODOR STOLOJAN urmarea din partea Ministerului de Finante operatiunile de aport valutar special (AVS).

In multe cazuri THEODOR STOLOJAN era chemat la Nicolae Ceausescu si-i raporta direct situatia operatiunilor AVS primind ordine nemijlocite de la Nicolae Ceausescu pentru a opera cu conturile alimentate prin AVS.

THEODOR STOLOJAN era singurul functionar din Ministerul de Finante care cunostea situatia completa a tuturor conturilor valutare din BRCE, dar si a conturilor deschise prin BRCE in strainatate si a operatiunilor facute in aceste conturi. In aceasta calitate THEODOR STOLOJAN era una dintre persoanele care cunosteau in profunzime natura activitatii CRESCENT in Romania cit si situatia contabila a operatiunilor de export realizate de aceasta firma.

Dupa 1990 in calitate de secretar de stat, Ministru de Finante si Prim Ministru THEODOR STOLOJAN a blocat sistematic orice apropiere a diverse comisii de ancheta de date si informatii care sa le permita sa identifice situatia reala a firmei CRESCENT.

Nici inainte nici dupa 1990 nu au existat decit relatii de natura profesionale intre DAN VOICULESCU si THEODOR STOLOJAN. THEODOR STOLOJAN a manifestat permanent o atitudine distanta fata de DAN VOICULESCU.

2/10/2003
publicat in 3.10.2003 pe www.anchete.ro


Armaghedonul defaimarii pictorului clujean Botis

$
0
0

Se pare ca aerul de Cluj ar fi mai propice pentru fredonarea pe diferite tonuri a unor variatiuni tematice pe aria calomniei de Rossini. Daca Romania libera il numeste pe pictorul clujean Teodor Botis ca fiind “unul dintre pictorii de renume” din orasul ardelean, ar putea sa exagereze sau nu.

foto: Faclia

Pe vitrina galeriei Uniunii Artistilor Plastici (UAP) din Cluj au fost lipite marti, 16 decembrie 2003 (zi in care in mod normal oamenii ar trebui sa fie mai curand preocupati sa isi aduca aminte de marele muzician Ludwig van Beethoven), afise in care Botis era acuzat ca este un pictor minor si mediocru, “impns in prima linie a vietii artistice de rinoceri din UAP”.

Raspunsul lui Botis? Simplu: “Invidia e mare”. Indiferent daca Botis este sau nu mediocru, ar fi de preferat alte metode pentru exprimarea acestui fapt. Daca ai sai confrati nu au curajul sa isi asume acest punct de vedere, a proceda astfel este urat.

Nu stim daca aceste afise se pot numi armaghedon, ori chiar armaghedonas. Este sigur insa ca manifestele prevesteau demascarea celorlalti rinoceri din lumea artistica clujeana. Printr-un eventual raport armaghedon. Care nu a mai aparut niciodata, ori poate ca nu avem noi cunostinta despre un astfel de document.

Armaghedonul UBB

$
0
0

Urmatorul armaghedon, mediu ca dimensiuni ale implicatiilor sale, a aparut la inceputul anului 2004. Pe 14 ianuarie 2004, corespondentul la Cluj al cotidianului Romania libera semna un articol despre armaghedonul Universitatii Babes-Bolyai, trimis pe e-mail mai multor redactii.

foto: Dumitru Matiu, Mediafax via NapocaNews

Pe scurt, se pare ca adversarii lui Andrei Marga la sefia acestei institutii de invatamant superior erau cei care l-au atacat, demascand niste posibile ilegalitati, precum si eventualul clientelism al acestuia.

Jurnalistic, Romania libera a procedat bine, pana la momentul in care a inchis subiectul fara sa continue investigatia in profunzime. Orice jurnalist scormonitor ar fi trebuit sa fie curios daca intr-adevar UBB este dominata de o mafie in fruntea careia se afla Andrei Marga si sotia acestuia. Ancheta nu a continuat. Dar primii vinovati sunt “demascatorii” armaghedonisti.

Din momentul in care au dat-o anonima pe Internet, i-au creat purtatorului de cuvant al UBB oportunitatea extrem de comoda sa infirme scurt, iar protagonistilor dezvaluirilor sa decline dispretuitori invitatia de a reactiona la o anonima.

Jurnalistic ar fi fost daca nemultumitii de dictatura lui Marga s-ar fi dus in redactia Romaniei libere cu documente, probe si marturii doveditoare pentru acuzatiile lor si ar fi cerut protectia anonimatului din partea jurnalistilor RL, chestiune de onoare la orice profesionist veritabil din mass-media, care trebuie sa fie pregatit inclusiv sa faca puscarie decat sa-si dezvaluie sursele.

Chiar si in fata editorului sau.

Armaghedonul Politiei si Procuraturii Arges

$
0
0

Pe 18 ianuarie 2004, “Armaghedonul Politiei si Procuraturii argesene” a ajuns pe e-mail-urile unor redactii din Trivale. Vizatii erau capii celor doua institutii: Ion Stoica, seful IPJ Arges si Teodor Teodosescu, fost procuror, fost sef al Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, in momentul lansarii armaghedonului sef al filialei PNA din Pitesti (stramosul nastasist al actualului DNA).

foto: Radical de Valcea – Noul şef al IPJ Vâlcea vrea performanţă şi autodepăşire

fotoinfo 1: “Chestorul Ion Stoica este începând cu data de 14 mai noul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea. Cu o bogată experienţă ca şi manager de instituţie în spate, fost inspector şef al IPJ Argeş şi Olt, Stoica a venit în Vâlcea dorind să reintre în operativ. Postul călduţ din minister nu îi oferea satisfacţia necesară, fiind un om foarte activ” (19 mai 2010)

fotoinfo 2: Asa ar fi aratat poate Jean Constantin daca ar fi fost birocrat si politician

Chestorul Stoica era acuzat ca a intervenit in dosare de criminalitate economica:

“[Stoica si subalternii cu care lucreaza astfel] nu fac altceva decit sa obtina mari sume de bani de la patronii cercetati, carora li se intocmesc dosare penale la comanda, dar dupa ce platesc se dau solutii de netrimitere in judecata.

Asa se explica faptul ca IPJ Arges se lauda cu bilanturi, ca au dosare multe si cu prejudicii mari, dar in realitate nici o trimitere in judecata.

De exemplu, in dosarul 590/P/2000, inculpat Bobeanu Ion si altii, Stoica Ion a intervenit pentru a omori dosarul, favorizind infractorii, informindu-i cu privire la orice miscare pe care o pregateau politistii, fapt confirmat de avocatii inculpatilor si de mai multi procurori si politisti.

In perioada respectiva, Stoica Ion era adjunct al sefului IPJ Arges, se intilnea la Restaurantul Athina, unde vindea informatii din dosar persoanelor interesate, cum ar fi sa ascunda martorii importanti pentru a nu fi audiati si care urmau a fi chemati de politisti la audieri.

In prezent, chestorul Stoica detine din salariul sau de bugetar doua apartamente in Pitesti, un apartament mobilat in Bucuresti, o vila in comuna Stefanesti, sat Valea Mare, si trei automobile: un Cielo pentru sotie si doua VW Passat, unul al sau si altul al fiului sau”

Pe 9 martie anul acesta, Vocea Valcii publica un articol din care spicuim:

“SUSPICIUNI. Din câte se pare, inspectorul – şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea are în acest moment calitatea de martor în dosarul şefului CJ Argeş, Constantin Nicolescu, dar urmează să dea mai multe explicaţii procurorilor DNA.

Zilele trecute, magistraţii Curţii de Apel Piteşti le-au interzis şefului Poliţiei Vâlcea, Ion Stoica, şi preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, să se întâlnească sau să aibă vreun altfel de contact.

Din câte se pare, cei doi sunt vechi prieteni de familie, iar pe vremea când chestorul Stoica deţinea funcţia de ministru secretar de stat în cadrul Ministerului de Interne, l-a ajutat pe Nicolescu să-şi mute un nepot de la Poliţia Suceava la cea din Argeş.

Conform anchetatorilor DNA, la dosar există o interceptare prin care Constantin Nicolescu apelează la chestorul Stoica, cerându-i, aşa cum spuneam, să-l mute pe nepotul său, care era poliţist în Suceava, în judeţul Argeş”

Iata deci ca au trebuit sa treaca opt ani pentru ca onorabilul domn Stoica sa fie macar putin timorat. In acest timp, domnia-sa a ajuns secretar de stat, sub Sultanatul Adrian Nastase, sustinut fiind de generalii Berechet si Manoloiu, probabil amandoi fiind constienti cat de corect, moral si prob este Stoica, mai ales ca Manoloiu era nasul sau de cununie.

Procurorul Teodosescu era acuzat de implicare in afacerea Bobeanu:

“In dosarul 590/P/2000, inculpat Bobeanu, Teodosescu si Stoica, fiind buni prieteni, au schimbat toata echipa de politisti si procurori pentru a nu se mai inainta cu cercetarile si arestarile. De precizat ca Teodosescu avea si un interes personal, intrucit inculpatul Bobeanu dusese nenumarate cisterne cu benzina furata si la benzinaria Trandafir Company din Curtea de Arges, unde erau, si sint si in prezent, asociati sotia si fiica lui Teodosescu”

In octombrie 2004, Adevarul relua cestiunea si nota:

Fostul sef al PNA Pitesti, Teodor Teodosescu, este bagat pana in gat in afaceri cu produse petroliere. In plus, acesta a intervenit in solutionarea favorabila a unor cauze penale in care au fost implicati patronii unor firme, parteneri de afaceri ai familiei Teodosescu.

Pentru aceste fapte, fostul sef al PNA Pitesti a fost “retrogradat” de la PNA in functia de procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti. Bubele procurorului Teodosescu sunt foarte bine cunoscute, atat la nivelul conducerii PNA, cat si la nivelul Parchetului Genera

Prin hotararea 274 din 26 februarie 2009, Teodor Teodosescu ar fi devenit fara concurs procuror la DIICOT Pitesti, asa cum arata lorylex si luju. Nu trebuie sa fim prea nelinistiti: urmand linkul dat, oricine va putea sa vada cu ochii sai o lista de 500 de procurori ce s-ar afla in aceeasi situatie. Faptul ca la DIICOT lucreaza un astfel de domn mie personal imi da fiori.

Timp de aproape un deceniu probabil ca acesti oameni au actionat nestingheriti, pentru ca au putut sa spuna cu foarte multa usurinta: Armaghedonul ala? E o anonima, dom’le! Am multi oameni care imi vor functia!

Daca in loc de aceasta presa nu ar fi publicat nici un fel de armaghedon si ar fi anchetat, cu probe si declaratii, asa cum procedeaza presa adevarata de investigatie, pedigree-ul acestor domni, ca si pe cel al acolitilor din jurul lor, presiunea publica existenta ar fi obligat procurorii sa actioneze mult mai rapid, nu in urma cu cateva luni, in cazul lui Nicolescu, pentru destructurarea a ceea ce ar parea ca este o mafie locala.

Armaghedon Lista lu’ Secu Maramures

$
0
0

Pe 2 februarie 2004, Gazeta de Maramures publica lista securistilor maramureseni. Dupa cate intelegem din felul in care a fost scris acest armaghedon, el este, de exemplu alaturi de cele semnate de Mircea Toma, pe cand era la Academia Catavencu, un fals armaghedon, in realitate ancheta de presa, numit totusi astfel – armaghedon, pentru o mai lesne mediatizare a unui produs media foarte citit si cu acoperire garantata. Asa a fost publicat, astfel a fost asumat, asemeni il dam publicitatii.

===

Gazeta de Maramures
2 februarie 2004
GAZETA va prezinta prima lista a securistilor maramureseni

Au trecut 14 ani de la evenimentele din 1989, dar inca nu s-au aflat numele tortionarilor, ”teroristilor” decembristi, sau a membrilor fostei politii politice.

foto: desteptati-va

CNSAS-ul, dependent de dosarele furnizate cu taraita de catre Arhivele SRI, s-a blocat. Acesta a fost motivul pentru care a demarat un program independent de cercetare. GAZETA contribuie la demascarea securistilor maramureseni.

Cunoscuta sub denumirea de Securitate, principala institutie a politiei politice din Romania a fost infiintata in 30 august 1948 sub numele de Directia Generala a Securitatii Poporului. Organizata initial pe 10 Directii, Securitatea a fost restructurata in 1951 (largindu-se la 12 Directii), apoi in 1956 (cand existau 9 Directii si 6 Servicii) si finalmente in 1973 (devenind un conglomerat compus din sase Directii si cinci Unitati Speciale).

Proiectul “Demascarea”

Cercetarea dosarelor securistilor de catre Consiliul National al Studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS) este ingreunata de ritmul de “aprovizionare cu materie prima”.

Aceasta e cauza pentru care Institutul Roman de Istorie Recenta, Fundatia “Gheorghe Ursu” si Asezamantul Cultural “Academia Catavencu” au demarat un program independent de cercetare privind cadrele fostei Securitati (1948-1989).

In sprijinul acestui proiect, GAZETA de Maramures a inceput demersul strangerii de date despre fostii membri ai politiei politice. Toti cititorii care au avut de-a face cu Securitatea si cunosc nume sau informatii despre fostii ofiteri ai institutiei sunt rugati sa contacteze redactia noastra (asiguram discretia totala).

Listele vor fi publicate in paginile saptamanalului nostru, de unde vor fi preluate si de saptamanalul ”Academia Catavencu”. Probabil asa se va afla cine au fost ”baietii cu ochii albastri” si vor putea fi smulsi din secretomania demna de vremurile stalinismului.

Vom putea afla cine dintre cei ce vor candida pe listele electorale sunt pasibili sa cada sub incidenta punctului 8 al Declaratiei de la Timisoara. Este timpul Adevarului. Cine au fost securistii, adica angajatii cooperativei ”Ochiul si urechea”? Pornim!

Lista A – Maramures

1) Bank – in 1953 era locotenent, sef Raion Securitate Targu Lapus.

2) Bob Ioan – locotenent colonel IJMI Maramures, serviciul 1, informatii interne (antidizidenti) 1980-1985. Serviciul 1 monitoriza si nemultumirile minerilor din judet, informa pe primul secretar despre liderii acestora care erau in atentia organelor de securitate ca potrivnici oranduirii socialiste.

Masurile preventive luate de catre conducerea de partid a judetului erau concretizate prin mutarea “turbulentilor” in alte bazine miniere din tara sub acoperirea intereselor de serviciu.

Serviciul 1 s-a extins prin crearea a doua compartimente: 1A (dizidenti romani) si 1B (minoritatile maghiara si ucraineana). Ofiterii serviciului supravegheau problema “Eterul” (ascultatori si colportori de informatii ai posturilor de radio straine), probleme culte-secte (erau vizati preotii reformati, romano-catolici si pastorii sectelor religioase) etc.

3) Bretfelean Valentin Constantin – fost ofiter de securitate. Pana in septembrie 2001, sub gradul de maior, a condus sectia SRI Maramures. Demis si trimis in fata Consiliului de Judecata al SRI, pentru abateri grave de la regulamentele institutiei. Pana in prezent, nu s-a pronuntat vreo sanctiune impotriva sa.
4) Costin – locotenent major la Securitatea Baia Mare, atestat ca atare in 1958.
5) Davidenko – in 1949 era maior NKVD, sef trupe Maramures. A anihilat banda Popsa-Popsor.
6) Farcas Nicodim – fost ofiter de securitate, reciclat de SRI sub gradul de locotenent colonel, subaltern al colonelului Moldovan Gheorghe in cadrul sectiei SRI Maramures. A fost semnalat ca furniza PUNR informatii din interiorul serviciului.

7) Frindt Iuliu – in 1973 era maior in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. Numele sau apare intr-o nota informativa din 30 august 1973 despre vizita lui Bodiu Anatolie la Bucuresti. 8) Gherman Ioan – in 1973 era maior, sef serviciu III in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. O nota de raport semnata de Gherman, datata 19 august 1973, consemna: “Cu aprobarea tov. Mr. Gherman Ioan – seful serviciului, la 17.08.1973 am efectuat contactarea lui Bodiu Anatolie, care este lucrat prin dosar de urmarire informativa”.

9) Goran Gheorghe – colonel, fost sef al Securitatii Maramures. In anul 1977 era maior in Directia Cercetari Penale. In perioada 1981-1985 a fost loctiitorul sefului Securitatii Maramures, apoi, in 1985 locotenent-colonel Goran Gheorghe a fost numit seful Securitatii Maramures.

Din 1986, a fost seful Securitatii municipiului Bucuresti (avea grad de colonel), pozitie pe care o ocupa si in 1989. Datele sunt desprinse din documentul din 13 noiembrie 1988, dosar Filip Iulius. In 5 aprilie 1977 ii ia o declaratie lui Paul Goma.

La 20 martie semna o nota in care afirma: “Cu ocazia recentei convocari de invatamant profesional, toti ofiterii de contraspionaj au restudiat programul de masuri in problema Eterul si in cadrul dezbaterilor s-a constatat ca prevederile acestuia au fost insusite in bune conditiuni.”

La 13 noiembrie 1988, in dosarul de urmarire informativa a lui Filip Iulius, Goran semna nota: “In cadrul actiunii Petarda, va rugam sa ne comunicati cat mai urgent posibil cum este cunoscut de catre dumneavoastra numitul Filip Iulius”.

Astazi, Gheorghe Goran este la fel de “discret”, retragandu-se din prim-planul activitatilor publice. Enigmatica sa specializare (“disparitia”) a fost consemnata si in Raportul SRI privind Revolutia din decembrie:

“Dupa cum o necunoscuta mai staruie si in ceea ce-l priveste pe fostul sef al Securitatii Municipiului Bucuresti, col. (r.) Goran Gheorghe, care, in cursul noptii de 21-22 decembrie 1989, a parasit unitatea fara sa dea nici un fel de ordin si fara sa anunte cine il inlocuia la comanda, reaparand abia dupa 25 decembrie 1989, cand deja situatia incepuse sa se stabilizeze.”

Dupa audierile de la CNSAS, Goran a sustinut ca nu a facut politie politica si “nu a dat nimanui nici o palma”. Ideea a fost reiterata in contestatia pe care a depus-o la CNSAS, in care a adus argumentul ca “doar executa niste ordine”.

A omis sa spuna ca in urma acelor ordine au fost bagati oameni in inchisoare (cum a fost cazul lui Dumitru Iuga, care a descoperit numele lui Goran pe un raport in care acesta “recomanda” sa fie arestat, sau cazul scriitorului Paul Goma, anchetat de acelasi Goran).

10) Hoblea Pavel – maior, sef al Serviciului III al Inspectoratului Judetean de Securitate Maramures. In data de 20 martie 1985 semna o nota referitoare la convocarea de invatamant profesional, unde toti ofiterii de contraspionaj au restudiat programul de masuri in problema “Eterul”, prevederile programului fiind insusite.

In problema “Eterul”, judetul Maramures se confrunta cu un mare numar de persoane care ascultau si dezbateau stirile postului de radio “Europa Libera”.

Hoblea a condus munca de contraspionaj din judet “cu rezultate bune pe linia recrutarii de surse din randurile minoritatii ucrainiene”, surse preluate de CIE si trimise in misiuni acoperite in RSS Ucraina.

11) Hotea Petru – locotenent major in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. In 19 mai 1972 semna o nota informativa referitoare la activitatea profesionala a lui Bodiu Anatolie.

12) Hrin Vasile – colonel Inspectoratul de Securitate Maramures, fost cumnat al vicepresedintei tribunalului Maramures (Mariana Iancu), actualmente pensionar, activ in reprimarea razmeritei de la Petrova din ianuarie 1989.

Atunci, localnicii au protestat deschis contra proiectului ceausist de contopire a comunei lor cu invecinata Leordina. Conflictul spontan deschis a fost instrumentat in prima faza de securistul Hrin, apoi de prim-secretarul judetean, Vasile Barbulet.

Miscarea a fost domolita pe parcursul a 24 de ore. Alta razmerita spontana s-a inregistrat in comuna Vadu Izei, in anul 1988. De acea data, mobilul conflictului a fost dat de intentia autoritatilor de cartelizare a painii, masura care nu s-a mai materializat ulterior.

13) Ivan – colonel, fost sef Serviciu 1 la Securitatea Salaj. Dupa Revolutie a ajuns seful SRI Maramures pentru o scurta perioada.
14) Marian (?) – capitan Securitate Baia Mare, decedat la mijlocul deceniului IX in urma unui suspect accident rutier.
15) Miclea Iosif Mircea – fost ofiter de securitate, in prezent locotenent colonel, seful sectiei SRI Maramures.
16) Mira Victor (decedat) – colonel. Sef Serviciu 1, IJ Maramures, 1985-1987.

17) Moldovan Gheorghe – fost colonel de securitate, recuperat de SRI. In prima jumatate a anilor ‘90, a fost numit sef al sectiei SRI Maramures.

Destituit pentru ascultarea ilegala a telefoanelor unor lideri locali ai UDMR, a pretins ca ar fi executat operatiunea din ordinul lui Virgil Magureanu, insa nu a prezentat nici o proba in acest sens. Condamnat, cu suspendarea executarii pedepsei.

18) Muresan – capitan Securitate Baia Mare, 1953.
19) Musca Mihai – inspector Departamentul Culte Maramures, facea legatura directa intre judet si Ministerul Cultelor. Se ocupa cu “coordonarea” preotilor si facea presiuni asupra acestora pentru a colabora cu Securitatea.
20) Pop Viorel – fost ofiter de securitate, reciclat in SRI sub gradul de locotenent colonel. Subaltern al lui Gheorghe Moldovan in cadrul Sectiei SRI Maramures. A fost semnalat ca furniza PUNR informatii din interiorul serviciului. A avut o activitate profesionala mediocra.
21) Santa (?) – colonel Securitate Baia Mare, actualmente pensionar

Sighetul ”securizat”

In Sighetu Marmatiei, in prima perioada a existentei Securitatii, a existat un puternic nucleu al temutei institutii. In anii ‘50, in orasul-capitala a Maramuresului istoric erau zeci de ofiteri si subofiteri.

Apoi, numarul acestora s-a diminuat, in anul 1989 mai erau doar vreo 12-15 cadre. Estimam ca numarul securistilor care au activat in Sighet, intr-o perioada sau alta, a fost de cel putin 100 de persoane.

Lista A – Sighet

1) Ardelean Vasile – subofiter securitate, sectia ”bande”, in anii 1950, suspectat de uz de arma (mai clar, ca ar fi impuscat partizani sau alti oponenti ai regimului).
2) Banc Iosif – maior, comandant al Securitatii Sighet, in anii ‘60-’70.
3) Berinde Mihai – ofiter superior la Securitatea Sighet, pana in 1989.
4) Big Vasile – maior contrainformatii la Securitatea Sighet, pana in 1989, s-a ocupat si de sectorul ”secte religioase”.
5) Costiuc – maior la Securitatea Sighet pana in 1989.
7) Danciu – subofiter Securitate Sighet, pana in 1989.
8) Eleches Stefan – ofiter Securitate Sighet, anii ‘50-’70, activ in actiunile de colectivizare fortata, suspect de uz de arma.
9) Foica – subofiter auto Securitate Sighet, anii ‘60-’80.
10) Foica – fiul primului, subofiter auto Securitate Sighet, pana in 1989.
11) Grijac Nicolae – colonel la Securitatea Sighet, sectorul ”secte”, anii ‘70-1989, unul dintre cei mai duri securisti sigheteni ai epocii Ceausescu.
12) Hotea Gheorghe – ofiter inferior Securitate Sighet, pana in 1989, sectorul ”Straini”.
13) Iuga – ofiter inferior la Securitatea Sighet pana in 1989, ulterior in Jandarmerie, acum rezervist.
14) Izrail Zoltan – capitan si apoi ofiter superior la Securitatea Sighet, in anii ‘60-’70. A detinut functia de comandant al unitatii, pentru doi ani de zile, inainte de Iosif Banc.

15) Kaufmann Adalbert – locotenent de Securitate, pare-se primul comandant al Securitatii Sighet, atestat ca atare in 1949, ulterior emigrat in SUA.

El a ucis un taran maramuresean, inca in 1945, imbracat pe atunci in uniforma Armatei Rosii, in timpul episodului de enclavizare a Maramuresului, petrecut sub comanda odiosului aventurier ucrainean Odoviciuc.

16) Matiu Pavel – ofiter superior la Securitatea Sighet, anii ‘60-’70, activ in represiunea oponentilor la colectivizarea din 1962.
17) Medrut Manoil Cornel – colonel, comandantul Securitatii Sighet din anii ‘70 si pana in 1989, acum pensionar.
18) Medve - cadru activ in Securitatea Sighet, in anii ‘60.
19) Mezei Gheorghe – ofiter la Securitatea Sighet, in ”gloriosii” ani ‘50, suspect de uz de arma.
20) Mihai Mihai (Vasile?) – maior de contrainformatii la Securitatea Sighet, decedat intr-un accident dubios de vanatoare la inceputul anilor ‘80.

21) Morcovescu - ofiter superior la Securitatea Sighet in anii ‘60-’70, activ in ”munca” de colectivizare fortata din 1962, impreuna cu Matiu si Banc, apoi in contrainformatii.

22) Muresan – capitan la Securitatea din Baia Mare, atestat ca atare in 1953.
23) Muresan – maior la Securitatea Sighet, atestat ca atare in 1975.
24) Pop Vasile – subofiter la Securitatea Sighet, in perioada lui G.G. Dej, suspect de uz de arma.
25) Popovici – subofiter la Securitatea Sighet, in anii ‘50.
26) Popovici – subofiter auto la Securitatea Sighet, pana in 1989.
27) Radu – ofiter inferior apoi maior la Securitatea Sighet, pana in 1989.
28) Rusu – ofiter superior la Securitatea Sighet, in anii ‘70.
29) Siling – locotenent la Securitatea Targu Lapus, atestat ca atare in 1958.

30) Szatmari Alexandru – ofiterul politic al Penitenciarului Sighet, intre anii 1953-1955. A avut gradul de locotenent major in contrainformatiile de Securitate. Pe timpul supravegherii sale au murit Iuliu Maniu si multi alti oponenti ai regimului.

Ulterior, a exercitat o functie in Cultura socialista (cea de director al Cinematografului ”Muncitoresc” din Sighet), pozitie ”mostenita” de la colegul sau de arme, Vasile Ciolpan.

Szatmari sustine ca detine, spre vanzare, palaria lui Iuliu Maniu, precum si alte obiecte care au apartinut marilor demnitari ucisi in inchisoarea sigheteana.

La Penitenciarul Sighet au mai activat (intre 1950-1955) inca patru ofiteri de securitate, ale caror nume au ramas necunoscute (pentru ca arhivele epocii sunt incomplete).

S-au pastrat doar poreclele sub care au fost cunoscuti de detinuti: Mutul, Tebece-ul, Gorila si Martel (ultima porecla pare sa fi apartinut chiar lui Szatmari).

31) Sofinet Ion – sef (?) al Securitatii Sighet, in anii ‘50.
32) Stern – capitan la Securitatea Sighet, sectia ”bande” in anii 1949-1950, ulterior acestei date, posibil comandant al structurii. Suspect de uz de arma.
33) Tivadar Vasile – ofiter Securitate Sighet, sectia ”bande”, in anii ‘50. Suspect de uz de arma.
34) Vancea – ofiter inferior la Securitatea Sighet, pana in 1989.

Listele prezentate de GAZETA au fost alcatuite cu sprijinul fostilor anchetati, detinuti politici, istorici specializati pe perioada comunista, informatiilor aparute in precedentele liste (cunoscute sub denumirea “Armaghedon”), dar si cu nemijlocitul aport al catorva fosti securisti si informatori ai Securitatii. Asa cum am specificat, aceasta este doar prima lista. Demersul GAZETEI va continua, pentru a se face lumina.

Cititi-ne!

Cum se desfasurau perchezitiile?

La 3 noiembrie 1966, “anchetatorul penal de securitate” (nenominalizat) de la Securitatea Sighet emite ordonanta de perchezitie nr. 46. Pe 4 noiembrie, la domiciliul lui Ivanciuc Cornel din Sighet, se prezinta maiorul Matiu Pavel si capitanul Eleches Stefan, care “gasesc si ridica urmatoarele: 23 de caiete de cantari, caiete cu poezii crestine, caiete de muzica cu cantece religioase si reviste Farul Mantuirii, Farul Crestin, Prietenul, Indrumatorul Crestin Baptist, apoi carti si brosuri religioase si o carte de muzica in limba maghiara”.

Laborioasa activitate a celor care garantau securitatea Republicii Socialiste Romania, in fata dusmanului imperialist! Aceasta a fost prima din cele trei perchezitii la care a fost supus Ivanciuc Cornel, membru al bisericii baptiste din Sighet, cetatean roman supus mai multor anchete penale, banuit de trafic cu material religios si propaganda religioasa.

Asta cu toate ca incepand din 1948 si pana in 1989, in toate guvernarile comuniste si sub ambele Constitutii, religia baptista a fost recunoscuta de lege. Cand la ultima perchezitie, cea din 1977, Ivanciuc a ripostat in fata securistului Grijac: “Ceea ce fac este garantat de Constitutie”, numitul ofiter i-a ripostat brutal: “Iti dau cu Constitutia in cap!”

Ofiterul Grijac traieste si azi in Sighet, bine mersi si pensionar al statului roman. Ivanciuc Cornel a decedat in 1991.

Inchizitorul Ciolpan

Vasile Ciolpan, desi ”doar” militian, merita mentionat pe considerentul ca a fost primul comandant al penitenciarului Sighet (intre anii 1950-1955).

Fost lemnar si luptator in divizia ”Tudor Vladimirescu” (trecut la vatra ca soldat, facut peste noapte plutonier major si apoi locotenent), Ciolpan a devenit celebru prin cinismul sau.

Trecut in rezerva prin 1958, a fost director al cinematografului din Sighet, functionar al primariei, iar spre final a administrat un stand de tir sportiv, plasat in buricul targului.

Pensionarul ”venerabil” a fost ridicat in grad dupa 1989 (in 1991 la capitan, iar in 1995 la maior – prin concursul ”tovarasilor”). In 1997 a fost decorat de presedintele de trista amintire, Emil Constantinescu, gafa de proportii apocaliptice.

Astazi, batranul Ciolpan traieste retras la marginea Sighetului, ca un fericit beneficiar al unei pensii cumulate (de veteran de razboi, fost ofiter de militie si fost angajat civil). Nu recunoaste nici mort ca sub comanda sa detinutii ar fi murit din cauza conditiilor sinistre de incarcerare.

Cazul Ivan

Un caz deosebit este cel al locotenent-colonelului Ivan, loctiitor sef Serviciu Judiciar – Compartiment Omoruri, Militia Baia Mare. A fost in atentia organelor de contrainformatii militare (locotenent-colonel Miron Dina) ca suspect de legaturi cu atasatul cultural al URSS la Bucuresti. Ulterior s-a dovedit ca era loial statului.

In cursul lunii septembrie 1989, Ivan a raportat ca a descoperit planul unei lovituri de stat cu sprijin sovietic in Romania, plan ce viza aducerea in fruntea tarii a unor activisti PCR si generali de armata scoliti la Moscova. S-a incercat racolarea lui Ivan la planul de lovitura de stat.

In urma refuzului acestuia si a pronuntarii sale ca-i va raporta lui Ceausescu planul conspiratorilor de extractie sovietica, a fost lichidat de GRU in ziua urmatoare. A decedat in urma unui atentat cu explozibil minier. Numele atentatorilor n-a fost aflat nici azi.

~Catalin Vischi, Teofil Ivanciuc~

 

Pe 2 februarie 2004, Gazeta de Maramures publica lista securistilor maramureseni. Dupa cate intelegem din felul in care a fost scris acest armaghedon, el este, de exemplu alaturi de cele semnate de Mircea Toma, pe cand era la Academia Catavencu, un fals armaghedon, in realitate ancheta de presa, numit totusi astfel – armaghedon, pentru o mai lesne mediatizare a unui produs media foarte citit si cu acoperire garantata. Asa a fost publicat, astfel a fost asumat, asemeni il dam publicitatii.

 

Gazeta de Maramures

2 februarie 2004

GAZETA va prezinta prima lista a securistilor maramureseni

Au trecut 14 ani de la evenimentele din 1989, dar inca nu s-au aflat numele tortionarilor, ”teroristilor” decembristi, sau a membrilor fostei politii politice. CNSAS-ul, dependent de dosarele furnizate cu taraita de catre Arhivele SRI, s-a blocat. Acesta a fost motivul pentru care a demarat un program independent de cercetare. GAZETA contribuie la demascarea securistilor maramureseni.

Cunoscuta sub denumirea de Securitate, principala institutie a politiei politice din Romania a fost infiintata in 30 august 1948 sub numele de Directia Generala a Securitatii Poporului. Organizata initial pe 10 Directii, Securitatea a fost restructurata in 1951 (largindu-se la 12 Directii), apoi in 1956 (cand existau 9 Directii si 6 Servicii) si finalmente in 1973 (devenind un conglomerat compus din sase Directii si cinci Unitati Speciale).

Proiectul “Demascarea”

Cercetarea dosarelor securistilor de catre Consiliul National al Studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS) este ingreunata de ritmul de “aprovizionare cu materie prima”. Aceasta e cauza pentru care Institutul Roman de Istorie Recenta, Fundatia “Gheorghe Ursu” si Asezamantul Cultural “Academia Catavencu” au demarat un program independent de cercetare privind cadrele fostei Securitati (1948-1989). In sprijinul acestui proiect, GAZETA de Maramures a inceput demersul strangerii de date despre fostii membri ai politiei politice. Toti cititorii care au avut de-a face cu Securitatea si cunosc nume sau informatii despre fostii ofiteri ai institutiei sunt rugati sa contacteze redactia noastra (asiguram discretia totala). Listele vor fi publicate in paginile saptamanalului nostru, de unde vor fi preluate si de saptamanalul ”Academia Catavencu”. Probabil asa se va afla cine au fost ”baietii cu ochii albastri” si vor putea fi smulsi din secretomania demna de vremurile stalinismului. Vom putea afla cine dintre cei ce vor candida pe listele electorale sunt pasibili sa cada sub incidenta punctului 8 al Declaratiei de la Timisoara. Este timpul Adevarului. Cine au fost securistii, adica angajatii cooperativei ”Ochiul si urechea”? Pornim!

Lista A – Maramures

1) Bank – in 1953 era locotenent, sef Raion Securitate Targu Lapus.

2) Bob Ioan – locotenent colonel IJMI Maramures, serviciul 1, informatii interne (antidizidenti) 1980-1985. Serviciul 1 monitoriza si nemultumirile minerilor din judet, informa pe primul secretar despre liderii acestora care erau in atentia organelor de securitate ca potrivnici oranduirii socialiste. Masurile preventive luate de catre conducerea de partid a judetului erau concretizate prin mutarea “turbulentilor” in alte bazine miniere din tara sub acoperirea intereselor de serviciu. Serviciul 1 s-a extins prin crearea a doua compartimente: 1A (dizidenti romani) si 1B (minoritatile maghiara si ucraineana). Ofiterii serviciului supravegheau problema “Eterul” (ascultatori si colportori de informatii ai posturilor de radio straine), probleme culte-secte (erau vizati preotii reformati, romano-catolici si pastorii sectelor religioase) etc.

3) Bretfelean Valentin Constantin – fost ofiter de securitate. Pana in septembrie 2001, sub gradul de maior, a condus sectia SRI Maramures. Demis si trimis in fata Consiliului de Judecata al SRI, pentru abateri grave de la regulamentele institutiei. Pana in prezent, nu s-a pronuntat vreo sanctiune impotriva sa.
4) Costin – locotenent major la Securitatea Baia Mare, atestat ca atare in 1958.
5) Davidenko – in 1949 era maior NKVD, sef trupe Maramures. A anihilat banda Popsa-Popsor.
6) Farcas Nicodim – fost ofiter de securitate, reciclat de SRI sub gradul de locotenent colonel, subaltern al colonelului Moldovan Gheorghe in cadrul sectiei SRI Maramures. A fost semnalat ca furniza PUNR informatii din interiorul serviciului.

7) Frindt Iuliu – in 1973 era maior in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. Numele sau apare intr-o nota informativa din 30 august 1973 despre vizita lui Bodiu Anatolie la Bucuresti. 8) Gherman Ioan – in 1973 era maior, sef serviciu III in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. O nota de raport semnata de Gherman, datata 19 august 1973, consemna: “Cu aprobarea tov. Mr. Gherman Ioan – seful serviciului, la 17.08.1973 am efectuat contactarea lui Bodiu Anatolie, care este lucrat prin dosar de urmarire informativa”.

9) Goran Gheorghe – colonel, fost sef al Securitatii Maramures. In anul 1977 era maior in Directia Cercetari Penale. In perioada 1981-1985 a fost loctiitorul sefului Securitatii Maramures, apoi, in 1985 locotenent-colonel Goran Gheorghe a fost numit seful Securitatii Maramures. Din 1986, a fost seful Securitatii municipiului Bucuresti (avea grad de colonel), pozitie pe care o ocupa si in 1989. Datele sunt desprinse din documentul din 13 noiembrie 1988, dosar Filip Iulius. In 5 aprilie 1977 ii ia o declaratie lui Paul Goma. La 20 martie semna o nota in care afirma: “Cu ocazia recentei convocari de invatamant profesional, toti ofiterii de contraspionaj au restudiat programul de masuri in problema Eterul si in cadrul dezbaterilor s-a constatat ca prevederile acestuia au fost insusite in bune conditiuni.” La 13 noiembrie 1988, in dosarul de urmarire informativa a lui Filip Iulius, Goran semna nota: “In cadrul actiunii Petarda, va rugam sa ne comunicati cat mai urgent posibil cum este cunoscut de catre dumneavoastra numitul Filip Iulius”. Astazi, Gheorghe Goran este la fel de “discret”, retragandu-se din prim-planul activitatilor publice. Enigmatica sa specializare (“disparitia”) a fost consemnata si in Raportul SRI privind Revolutia din decembrie: “Dupa cum o necunoscuta mai staruie si in ceea ce-l priveste pe fostul sef al Securitatii Municipiului Bucuresti, col. (r.) Goran Gheorghe, care, in cursul noptii de 21-22 decembrie 1989, a parasit unitatea fara sa dea nici un fel de ordin si fara sa anunte cine il inlocuia la comanda, reaparand abia dupa 25 decembrie 1989, cand deja situatia incepuse sa se stabilizeze.” Dupa audierile de la CNSAS, Goran a sustinut ca nu a facut politie politica si “nu a dat nimanui nici o palma”. Ideea a fost reiterata in contestatia pe care a depus-o la CNSAS, in care a adus argumentul ca “doar executa niste ordine”. A omis sa spuna ca in urma acelor ordine au fost bagati oameni in inchisoare (cum a fost cazul lui Dumitru Iuga, care a descoperit numele lui Goran pe un raport in care acesta “recomanda” sa fie arestat, sau cazul scriitorului Paul Goma, anchetat de acelasi Goran).

10) Hoblea Pavel – maior, sef al Serviciului III al Inspectoratului Judetean de Securitate Maramures. In data de 20 martie 1985 semna o nota referitoare la convocarea de invatamant profesional, unde toti ofiterii de contraspionaj au restudiat programul de masuri in problema “Eterul”, prevederile programului fiind insusite. In problema “Eterul”, judetul Maramures se confrunta cu un mare numar de persoane care ascultau si dezbateau stirile postului de radio “Europa Libera”. Hoblea a condus munca de contraspionaj din judet “cu rezultate bune pe linia recrutarii de surse din randurile minoritatii ucrainiene”, surse preluate de CIE si trimise in misiuni acoperite in RSS Ucraina.

11) Hotea Petru – locotenent major in Inspectoratul Judetean de Securitate Maramures. In 19 mai 1972 semna o nota informativa referitoare la activitatea profesionala a lui Bodiu Anatolie.

12) Hrin Vasile – colonel Inspectoratul de Securitate Maramures, fost cumnat al vicepresedintei tribunalului Maramures (Mariana Iancu), actualmente pensionar, activ in reprimarea razmeritei de la Petrova din ianuarie 1989. Atunci, localnicii au protestat deschis contra proiectului ceausist de contopire a comunei lor cu invecinata Leordina. Conflictul spontan deschis a fost instrumentat in prima faza de securistul Hrin, apoi de prim-secretarul judetean, Vasile Barbulet. Miscarea a fost domolita pe parcursul a 24 de ore. Alta razmerita spontana s-a inregistrat in comuna Vadu Izei, in anul 1988. De acea data, mobilul conflictului a fost dat de intentia autoritatilor de cartelizare a painii, masura care nu s-a mai materializat ulterior.

13) Ivan – colonel, fost sef Serviciu 1 la Securitatea Salaj. Dupa Revolutie a ajuns seful SRI Maramures pentru o scurta perioada.
14) Marian (?) – capitan Securitate Baia Mare, decedat la mijlocul deceniului IX in urma unui suspect accident rutier.
15) Miclea Iosif Mircea – fost ofiter de securitate, in prezent locotenent colonel, seful sectiei SRI Maramures.
16) Mira Victor (decedat) – colonel. Sef Serviciu 1, IJ Maramures, 1985-1987.

17) Moldovan Gheorghe – fost colonel de securitate, recuperat de SRI. In prima jumatate a anilor ‘90, a fost numit sef al sectiei SRI Maramures. Destituit pentru ascultarea ilegala a telefoanelor unor lideri locali ai UDMR, a pretins ca ar fi executat operatiunea din ordinul lui Virgil Magureanu, insa nu a prezentat nici o proba in acest sens. Condamnat, cu suspendarea executarii pedepsei.

18) Muresan – capitan Securitate Baia Mare, 1953.
19) Musca Mihai – inspector Departamentul Culte Maramures, facea legatura directa intre judet si Ministerul Cultelor. Se ocupa cu “coordonarea” preotilor si facea presiuni asupra acestora pentru a colabora cu Securitatea.
20) Pop Viorel – fost ofiter de securitate, reciclat in SRI sub gradul de locotenent colonel. Subaltern al lui Gheorghe Moldovan in cadrul Sectiei SRI Maramures. A fost semnalat ca furniza PUNR informatii din interiorul serviciului. A avut o activitate profesionala mediocra.
21) Santa (?) – colonel Securitate Baia Mare, actualmente pensionar

Sighetul ”securizat”

In Sighetu Marmatiei, in prima perioada a existentei Securitatii, a existat un puternic nucleu al temutei institutii. In anii ‘50, in orasul-capitala a Maramuresului istoric erau zeci de ofiteri si subofiteri. Apoi, numarul acestora s-a diminuat, in anul 1989 mai erau doar vreo 12-15 cadre. Estimam ca numarul securistilor care au activat in Sighet, intr-o perioada sau alta, a fost de cel putin 100 de persoane.

Lista A – Sighet

1) Ardelean Vasile – subofiter securitate, sectia ”bande”, in anii 1950, suspectat de uz de arma (mai clar, ca ar fi impuscat partizani sau alti oponenti ai regimului).
2) Banc Iosif – maior, comandant al Securitatii Sighet, in anii ‘60-’70.
3) Berinde Mihai – ofiter superior la Securitatea Sighet, pana in 1989.
4) Big Vasile – maior contrainformatii la Securitatea Sighet, pana in 1989, s-a ocupat si de sectorul ”secte religioase”.
5) Costiuc – maior la Securitatea Sighet pana in 1989.
7) Danciu – subofiter Securitate Sighet, pana in 1989.
8) Eleches Stefan – ofiter Securitate Sighet, anii ‘50-’70, activ in actiunile de colectivizare fortata, suspect de uz de arma.
9) Foica – subofiter auto Securitate Sighet, anii ‘60-’80.
10) Foica – fiul primului, subofiter auto Securitate Sighet, pana in 1989.
11) Grijac Nicolae – colonel la Securitatea Sighet, sectorul ”secte”, anii ‘70-1989, unul dintre cei mai duri securisti sigheteni ai epocii Ceausescu.
12) Hotea Gheorghe – ofiter inferior Securitate Sighet, pana in 1989, sectorul ”Straini”.
13) Iuga – ofiter inferior la Securitatea Sighet pana in 1989, ulterior in Jandarmerie, acum rezervist.
14) Izrail Zoltan – capitan si apoi ofiter superior la Securitatea Sighet, in anii ‘60-’70. A detinut functia de comandant al unitatii, pentru doi ani de zile, inainte de Iosif Banc.

15) Kaufmann Adalbert – locotenent de Securitate, pare-se primul comandant al Securitatii Sighet, atestat ca atare in 1949, ulterior emigrat in SUA. El a ucis un taran maramuresean, inca in 1945, imbracat pe atunci in uniforma Armatei Rosii, in timpul episodului de enclavizare a Maramuresului, petrecut sub comanda odiosului aventurier ucrainean Odoviciuc.

16) Matiu Pavel – ofiter superior la Securitatea Sighet, anii ‘60-’70, activ in represiunea oponentilor la colectivizarea din 1962.
17) Medrut Manoil Cornel – colonel, comandantul Securitatii Sighet din anii ‘70 si pana in 1989, acum pensionar.
18) Medve - cadru activ in Securitatea Sighet, in anii ‘60.
19) Mezei Gheorghe – ofiter la Securitatea Sighet, in ”gloriosii” ani ‘50, suspect de uz de arma.
20) Mihai Mihai (Vasile?) – maior de contrainformatii la Securitatea Sighet, decedat intr-un accident dubios de vanatoare la inceputul anilor ‘80.

21) Morcovescu - ofiter superior la Securitatea Sighet in anii ‘60-’70, activ in ”munca” de colectivizare fortata din 1962, impreuna cu Matiu si Banc, apoi in contrainformatii.

22) Muresan – capitan la Securitatea din Baia Mare, atestat ca atare in 1953.
23) Muresan – maior la Securitatea Sighet, atestat ca atare in 1975.
24) Pop Vasile – subofiter la Securitatea Sighet, in perioada lui G.G. Dej, suspect de uz de arma.
25) Popovici – subofiter la Securitatea Sighet, in anii ‘50.
26) Popovici – subofiter auto la Securitatea Sighet, pana in 1989.
27) Radu – ofiter inferior apoi maior la Securitatea Sighet, pana in 1989.
28) Rusu – ofiter superior la Securitatea Sighet, in anii ‘70.
29) Siling – locotenent la Securitatea Targu Lapus, atestat ca atare in 1958.

30) Szatmari Alexandru – ofiterul politic al Penitenciarului Sighet, intre anii 1953-1955. A avut gradul de locotenent major in contrainformatiile de Securitate. Pe timpul supravegherii sale au murit Iuliu Maniu si multi alti oponenti ai regimului. Ulterior, a exercitat o functie in Cultura socialista (cea de director al Cinematografului ”Muncitoresc” din Sighet), pozitie ”mostenita” de la colegul sau de arme, Vasile Ciolpan. Szatmari sustine ca detine, spre vanzare, palaria lui Iuliu Maniu, precum si alte obiecte care au apartinut marilor demnitari ucisi in inchisoarea sigheteana. La Penitenciarul Sighet au mai activat (intre 1950-1955) inca patru ofiteri de securitate, ale caror nume au ramas necunoscute (pentru ca arhivele epocii sunt incomplete). S-au pastrat doar poreclele sub care au fost cunoscuti de detinuti: Mutul, Tebece-ul, Gorila si Martel (ultima porecla pare sa fi apartinut chiar lui Szatmari).

31) Sofinet Ion – sef (?) al Securitatii Sighet, in anii ‘50.
32) Stern – capitan la Securitatea Sighet, sectia ”bande” in anii 1949-1950, ulterior acestei date, posibil comandant al structurii. Suspect de uz de arma.
33) Tivadar Vasile – ofiter Securitate Sighet, sectia ”bande”, in anii ‘50. Suspect de uz de arma.
34) Vancea – ofiter inferior la Securitatea Sighet, pana in 1989.

Listele prezentate de GAZETA au fost alcatuite cu sprijinul fostilor anchetati, detinuti politici, istorici specializati pe perioada comunista, informatiilor aparute in precedentele liste (cunoscute sub denumirea “Armaghedon”), dar si cu nemijlocitul aport al catorva fosti securisti si informatori ai Securitatii. Asa cum am specificat, aceasta este doar prima lista. Demersul GAZETEI va continua, pentru a se face lumina.

Cititi-ne!

Cum se desfasurau perchezitiile?

La 3 noiembrie 1966, “anchetatorul penal de securitate” (nenominalizat) de la Securitatea Sighet emite ordonanta de perchezitie nr. 46. Pe 4 noiembrie, la domiciliul lui Ivanciuc Cornel din Sighet, se prezinta maiorul Matiu Pavel si capitanul Eleches Stefan, care “gasesc si ridica urmatoarele: 23 de caiete de cantari, caiete cu poezii crestine, caiete de muzica cu cantece religioase si reviste Farul Mantuirii, Farul Crestin, Prietenul, Indrumatorul Crestin Baptist, apoi carti si brosuri religioase si o carte de muzica in limba maghiara”.

Laborioasa activitate a celor care garantau securitatea Republicii Socialiste Romania, in fata dusmanului imperialist! Aceasta a fost prima din cele trei perchezitii la care a fost supus Ivanciuc Cornel, membru al bisericii baptiste din Sighet, cetatean roman supus mai multor anchete penale, banuit de trafic cu material religios si propaganda religioasa.

Asta cu toate ca incepand din 1948 si pana in 1989, in toate guvernarile comuniste si sub ambele Constitutii, religia baptista a fost recunoscuta de lege. Cand la ultima perchezitie, cea din 1977, Ivanciuc a ripostat in fata securistului Grijac: “Ceea ce fac este garantat de Constitutie”, numitul ofiter i-a ripostat brutal: “Iti dau cu Constitutia in cap!”

Ofiterul Grijac traieste si azi in Sighet, bine mersi si pensionar al statului roman. Ivanciuc Cornel a decedat in 1991.

Inchizitorul Ciolpan

Vasile Ciolpan, desi ”doar” militian, merita mentionat pe considerentul ca a fost primul comandant al penitenciarului Sighet (intre anii 1950-1955). Fost lemnar si luptator in divizia ”Tudor Vladimirescu” (trecut la vatra ca soldat, facut peste noapte plutonier major si apoi locotenent), Ciolpan a devenit celebru prin cinismul sau.

Trecut in rezerva prin 1958, a fost director al cinematografului din Sighet, functionar al primariei, iar spre final a administrat un stand de tir sportiv, plasat in buricul targului. Pensionarul ”venerabil” a fost ridicat in grad dupa 1989 (in 1991 la capitan, iar in 1995 la maior – prin concursul ”tovarasilor”). In 1997 a fost decorat de presedintele de trista amintire, Emil Constantinescu, gafa de proportii apocaliptice.

Astazi, batranul Ciolpan traieste retras la marginea Sighetului, ca un fericit beneficiar al unei pensii cumulate (de veteran de razboi, fost ofiter de militie si fost angajat civil). Nu recunoaste nici mort ca sub comanda sa detinutii ar fi murit din cauza conditiilor sinistre de incarcerare.

Cazul Ivan

Un caz deosebit este cel al locotenent-colonelului Ivan, loctiitor sef Serviciu Judiciar – Compartiment Omoruri, Militia Baia Mare. A fost in atentia organelor de contrainformatii militare (locotenent-colonel Miron Dina) ca suspect de legaturi cu atasatul cultural al URSS la Bucuresti. Ulterior s-a dovedit ca era loial statului.

In cursul lunii septembrie 1989, Ivan a raportat ca a descoperit planul unei lovituri de stat cu sprijin sovietic in Romania, plan ce viza aducerea in fruntea tarii a unor activisti PCR si generali de armata scoliti la Moscova. S-a incercat racolarea lui Ivan la planul de lovitura de stat.

In urma refuzului acestuia si a pronuntarii sale ca-i va raporta lui Ceausescu planul conspiratorilor de extractie sovietica, a fost lichidat de GRU in ziua urmatoare. A decedat in urma unui atentat cu explozibil minier. Numele atentatorilor n-a fost aflat nici azi.

~Catalin Vischi, Teofil Ivanciuc~

Armaghedonul lui Moş Teacă

$
0
0

În campanie electorală, fenomenul dosarelor de tip armaghedon proliferează din nou. Acum a apărut Armaghedonul “Lui Moş Teacă”. La două zile după ce şeful statului, Traian Băsescu, l-a poreclit pe Corneliu Dobriţoiu fix astfel: Moş Teacă. 

Poate că autorul raportului de tip armaghedon avea pregătită anonima şi, văzând cum îi spune Băsescu, a mers pe trend şi a dat această denumire. Evenimentul Zilei procedează aproape corect jurnalistic, nedând documentul, care este o delaţiune anonimă, distanţându-se de conţinutul acesteia şi informând obiectiv ce susţine documentul.

Aproape corect, pentru că ar mai fi trebuit să fie prezent un condiţional-optativ. În titlu. Să facem deci rezumatul celor afirmate în Armaghedonul lui Moş Teacă.

Dobrițoiu și-ar datora cariera faptul că l-a cunoscut pe Crin Antonescu la psiholog, unde erau amândoi consultaţi.

Cât a fost secretar de stat în Ministerul Apărării, ar fi fost implicat în activități de lobby penru firme ce doreau contracte.

La negocierile Romtehnica – Lockheed Martin privind radarul Gap Filler, le-ar fi spus membrilor comisiei de selecție că pot să-și înainteze demisiile dacă nu semnează contractul. Dobrițoiu ar avea o relație apropiată cu directorul reprezentanței în România Lockheed.

Gata, ajunge. Cine este interesat de aceste vorbe de clacă scrise într-o anonimă să citească Bulina Roşie.

Armaghedon 0215. Serviciul secret înclinat politic

$
0
0

Armaghedon 0215Armaghedon 0215 sau despre incredibilele isprăvi ale fosului şef doi şi-un sfert, Gelu Oltean, care-i şi întrece. Armaghedon 0215 este despre în ce fel se discută şi negocieză sferele de influenţă în România. Dacă e să dăm crezare acestui document de tip armaghedon, care are destule inexactităţi şi uneori foloseşte surse de pe Internet, lucrurile sunt extrem de grave şi, după ce scăpăm de establishmentul putred actual, trebuie să curăţăm mizeria pe care acesta a lăsat-o în urma sa.

Este bine să mai precizăm un fapt simplu: de-a lungul timpului, am publicat texte de tip raport armaghedon, de care ne-am distanţat, aşa cum facem şi acum. Toate informaţiile furnizate de delatorul acesta anonim trebuie verificate, punct cu punct.

DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII ŞI PROTECŢIE INTERNĂ
Director General Cms. Şef GELU OLTEAN

Este originar din mun. Cluj Napoca, de notorietate fiind apropierea sa de chestorul Virgil Ardelean.

La începutul carierei, în perioada 1994 – 1997, a lucrat în cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Cluj. De aici, a trebuit să plece în luna decembrie 1997, în urma unui control al Corpului de Control al IGPR, ce avea ca obiect verificarea mai multor abateri disciplinare comise de către Gelu Oltean, respectiv deconspirarea unei operaţiuni ce viza destructurarea unei grupări de cămătari din mun. Cluj Napoca, cu care era în legătură şi care rula şi banii lui, precum şi încarcerarea în arestul I.P.J. Cluj fără nici un document legal a unui bărbat, pe care vroia să-l şantajeze,

Aceste aspecte sunt cunoscute în rândul ofiţerilor de crimă organizată din cadru Brigăzii Cluj Napoca.

Armaghedon 0215. Ai abateri disciplinare? Devii mare!

În loc să fie deferit parchetului, a fost mutat, iar până la finele anului 1998 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Bucureşti, când a fost readus de către Virgil Ardelean înapoi la Cluj, în funcţia de şef Birou Informaţii în cadrul DGIPI – SIIPI CLUJ, funcţie pe care a ocupat-o până în 2002.

În această perioadă a fost implicat în mai multe scandaluri pe plan local, fiind de notorietate legăturile sale cu mediul interlop.

Un exemplu în acest sens este scandalul intens mediatizat în ziarul Clujeanul, la nivelul anului 2001, care i-a avut ca principali actori pe cămătarii Gabor Lajos şi Varga Ana, zisă *Mama Ana*, în urma căruia au fost arestaţi colonelul în rezervă Vasile Mureşan, fost comandant al Penitenciarului Gherla, Floricel Vitan, angajat SIPA şi care a culminat cu arestarea preşedintelui Curţii de Apel Cluj, Viorel Burzo, caz ce a dus la *lansarea* procurorului Daniel Morar.

La acea dată, Gelu Oltean a făcut din nou obiectul unui control al Corpului de Control, propunându-se iniţial luarea unor măsuri disciplinare, în opinia unora impunându-se chiar de natură penală, prin sesizarea Parchetului, însă şeful unităţii din acea perioadă, chestorul Virgil Ardelean, l-a scos din sistem, trimiţându-1 ataşat de afaceri interne în Italia.

Armaghedon 0215. Fratele de arme al interlopilor

În scurt timp, a intrat în cercul interlopilor români din Roma, arhicunoscută fiind prietenia lui cu Costică Argint (la vremea respectivă urmărit internaţional. Aspect cunoscut şi de SIE).

Datorită activităţilor extraprofesionale şi anturajului dubios, în 2006 a fost retras de la post, motivul real, se pare, este faptul că i-a facilitat lui Costică Argint accesul în interiorul Ambasadei României din Roma, unde, la dineul organizat, acesta l-a interpelat pe premierul de la acea dată, Călin Popescu Tăriceanu, aspect apărut în media la vremea respectivă. A fost recuperat tot de Virgil Ardelean şi pus director în cadrul DGIPI, unde a condus structura specială de ofiţeri acoperiţi.

În perioada 2007-2009, după plecarea chestorului Virgil Ardelean, când director general al DGIPI a fost dl. chestor în rezervă Petru Albu, Gelu Oltean a fost directorul Diviziunii Cancelarie, în cadrul căreia se afla serviciul special de acoperiţi, dar care gestiona şi activitatea sectoarelor de analiza informaţiilor, toate notele din unitate plecând prin aceste sectoare, deci sub directă sa coordonare.

În această perioadă, şi-a subordonat la propriu baza de date a unităţii, de cele mai multe ori informaţiile folosindu-le în interes personal.

După Scandalul Cornel Şerban, acesta a fost înlăturat din cadrul DGIPI şi pus la dispoziţia MAI. Se cunoaşte faptul că Gelu Oltean a fost artizanul arestării lui Cornel S., el fiind cel care a furnizat informaţiile DNĂ, prin relaţia de amiciţie pe care o are cu Daniel Morar şi Doru Ţuluş, procurori cu care a lucrat la Cluj, şi a facilitat sau introdus personal microfoanele în biroul directorului general.

Dacă nu se afla acest lucru, Gelu Oltean urma să fie impus de atunci director general al DGIPI, dar unul din colegii săi de încredere la o discuţie l-a înregistrat când a confirmat faptul că el l-a *făcut* pe Comel Şerban şi a prezentat CD-ul unor factori de decizie din MAI, de la acea vreme.

Iniţial, Gelu Oltean a refuzat să părăsească DGIPI, fapt ce l-a determinat pe directorul general în exerciţiu, chestor în rezervă Drăjneanu Gelu, să solicite conducerii MAI un control al Corpului de Control al Ministrului.

Din informaţii demne de încredere (aspecte ce nu au putut fi verificate), la puţin timp după venirea corpului de control al ministrului, au fost constatate o serie de nereguli la nivelul Serviciului de Ofiţeri Acoperiţi, pe care Gelu Oltean îl coordona personal.

Armaghedon 0215. Gelu Oltean şi-ar fi băgat în buzunar primele ofiţerilor acoperiţi

Astfel, s-a constatat că o parte din ofiţerii acoperiţi şi remuneraţi de către DGIPI, majoritatea angajaţi de către Gelu Oltean, nu ştiau de acest lucru şi nu primiseră banii de salariu niciodată (ofiţerii acoperiţi sunt remuneraţi cash), semnăturile de pe statele speciale fiind făcute de acesta în fals.

O situaţie similară s-a întâmplat şi cu primele acordate acestor ofiţeri acoperiţi. Informaţiile erau obţinute personal de către Gelu Oltean sau ofiţeri apropiaţi lui, puse în sarcina ofiţerilor sub acoperire, aceştia fiind ulterior premiaţi pentru aportul informativ, banii însă ajungeau la el.

Cei mai mulţi bani au fost acordaţi în acest fel în perioada summit-ului NATO.

Pus în faţa acestor probe de netăgăduit, Gelu Oltean şi-a dat demisia şi a părăsit DGIPI, iar controlul Corpului de Control al Ministrului a fost suspendat.

Armaghedon 0215. Adjunctul lui Marius Petrescu, la ORNISS

Ulterior, a fost recuperat de generalul ŞIEi în rezervă Petrescu Marius, şeful ORNISS, şi numit director adjunct al acestei instituţii. Despre toate aceste aspecte, are cunoştinţă şi poate da relaţie domnul chestor în rezervă Gelu Drăjneanu.

Cu toate acestea, ulterior (nu se cunoaşte modul de sesizare), DNA a întocmit un dosar penal pentru delapidarea mai multor sume din bugetul DGIPI prin acest mod de operare, printre cei bănuiţi în cauză fiind şi Gelu Oltean. Acest dosar s-a închis prin NUP în septembrie 2012.

Deci, în mai 2012, în momentul în care Gelu Oltean a fost numit director general la DGIPI, el avea pe rol acest dosar la DNA. Dintre toate capetele de acuzare, nu s-a putut proba decât unul, respectiv decontarea ilegală din banii unităţii a unui bilet de avion dus – întors Bucureşti – Satu Mare, în valoare de 2.500 de lei.

Prejudiciul fiind prea mic, pericolul social nu impunea începerea urmăririi penale.

Armaghedon 0215. Diviziunea Specială Ofiţeri Acoperiţi, făcută nefuncţională

În prezent, pentru a-şi şterge urmele, Gelu Oltean a adus în stare de nefuncţionare Diviziunea Specială de ofiţeri acoperiţi, pe care, la preconizata reorganizare a unităţii, intenţiona să o desfiinţeze. În prezent, ofiţerii care lucrau la semivedere, cei care în mod conspirat ţineau legătură cu ofiţerii acoperiţi, sunt detaşaţi şi îşi desfăşoară activitatea la alte diviziuni.

De asemenea, majoritatea şefilor de sector din cadrul acestei diviziuni au fost îndepărtaţi în mod abuziv din funcţie şi trimişi să-şi desfăşoare activitatea la alte diviziuni, ca ofiţeri operativi.

După aceste măsuri, Gelu Oltean a început să se întâlnească personal cu ofiţerii acoperiţi, lucru absolut anormal şi ilegal în munca de informaţii, din această cauză unii demisionând ulterior. Se pare că acesta era şi scopul, respectiv compromiterea lor şi ulterior atragerea către firmă privată a lui Virgil Ardelean.

Armaghedon 0215. Abuzuri în serie

După numirea ca director general la DGIPI, acesta a schimbat abuziv toată conducerea anterioară, de la director general adjunct, până la nivel de şefi de sector.

Abuzul constă în faptul că toţi directorii, directorii adjuncţi şi şefii de sectoare schimbaţi erau titulari pe posturi, prin câştigarea unui concurs. Pentru a-i determina să plece, Gelu Oltean i-a şantajat cu retragerea avizului ORNISS, fiind binecunoscută relaţia sa de prietenie cu generalul Petrescu, şeful ORNISS.

Astfel, după ce a scăpat de profesionişti, dar persoane incomode pentru el, Gelu Oltean a numit în funcţiile vacante oameni de încredere care să-i reprezinte interesele.

Din momentul preluării unităţii, Gelu Oltean a dat ordin pentru reducerea motoarelor privind munca operativă, precizând faptul că îşi asumă declinul indicatorilor profesionali, aspect menţionat în repetate rânduri în video-conferintele cu structurile teritoriale dar şi cu ocazia convocărilor profesionale.

În acest moment evaziunea fiscală şi contrabanda nu mai reprezintă priorităţi naţionale, în prezent ofiţerii fideli lui şi noilor oameni impuşi în funcţii de conducere culeg date şi informaţii despre oameni politici şi despre alegeri în general, iar restul sunt lăsaţi în voia sorţii. Sunt ofiţeri care nu fac nimic de luni de zile şi nimeni nu îi întreabă de sănătate.

Armaghedon 0215. Oameni politici monitorizaţi ilegal

Se cunoaşte clar faptul că de luni bune structurile suport de filaj şi tehnic nu mai lucrează pentru documentarea cazurilor aflate în lucru la structurile informative, ci sunt folosite pentru a monitoriza oameni politici sau adversari personali ai lui Gelu Oltean, oameni care îi ameninţă în vreun fel funcţia, interesele personale sau ale grupului pe care îl reprezintă.

Aceste monitorizări ilegale au fost mult mai intense în mandatul dlui Ioan Rus decât acum când sunt mai prudenţi.

Un exemplu elocvent în acest sens este şi documentarea întâlnirilor şi monitorizarea convorbirilor procurorilor George Bălan, Marcel Sampetru şi şefului SIIPI Ilfov, Mihai Vlad. În cadrul acestei documentări fiind intreceptat inclusiv premierul Victor Ponta, iar via DNA, cu ordin de la Cotroceni, stenogramele au ajuns în presă.

Se cunoaşte de asemenea faptul că potenţialul DGIPI – informativ, investigativ şi de monitorizare a terţilor vectori este folosit în orb de către Gelu Oltean, pentru a efectua anumite operaţiuni în interesele firmei dlui. Ardelean, care astfel îşi onorează contractele de consultanţă inteligence cu companiile multinaţionale folosind infrastructura şi oamenii unităţii.

În afara lui Virgil Ardelean pe Gelu Oltean îl mai susţine generalul Merce Terente, originar din Oradea, prieten de o viaţă cu Vasile Blaga, fost şef SIIPI Bihor, în prezent consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională al lui Traian Băsescu.

Merce Terente la rândul său este foarte apropiat de Virgil Ardelean, amândoi, împreună şi cu Gelu Oltean, fiind prieteni buni cu omul de afaceri libanez Mohamad Wehbe Bilal, celebru prin implicarea sa în cazul de trafic de armament Băbeni, alături de Cornel Purcărea si Mircea Băsescu.

Obs.1 Bilal este cunoscut ca partener de afaceri în derularea de contracte cu armament al lui Cornel Purcărea, dar este cunoscută şi implicarea sa în contrabandă cu cereale în zona judetului Călăraşi

În mediu se cunoaşte fapul că Gelu Oltean şi Bilal sunt prieteni din anii 2000, relaţia strângându-se foarte mult după 2006, când primul a revenit din Italia la conducerea structurii de acoperiţi a unităţii.

Unele surse indică faptul că Bilal este cel care i-a dat lui Gelu Oltean banii pentru achiziţionarea apartamentului din Herăstrău, în care acesta locuieşte în prezent. Apartamentul de 148 m.p. se află pe intrarea Epocii, nr. 30, într-unul din cele mai scumpe blocuri din Bucureşti, preţul real de achiziţie la nivelul anului 1997 fiind de cca 400.000 EUR.

Armaghedon 0215. Avere mare, remuneraţie după buget mică

Studiind declaraţiile de avere ale lui Gelu Oltean, se poate constata că acesta împrumută intr-adevăr în 2007 suma de 180.000 EUR de la o persoană fizică nespecificată, însă asta denotă că diferenţa a deţinut-o în acel moment cash, deoarece apartamentul din Cluj îl vinde abia după un an, iar alte împrumuturi nu mai are.

Iar să dispui de mai mult de 200.000 EUR cash din salariul de poliţist, în condiţiile în care soţia nu produce venituri şi ai şi un copil, trebuie să fii magician. Pentru a putea derula aceste activităţi ilegale, după scoaterea abuzivă în decor a fostei conduceri, Gelu Oltean şi-a adus oameni de încredere în funcţiile cheie.

Armaghedon 0215. Rolul lui Mihai Jurcă

Astfel, director general adjunct pe partea de informaţii a fost numit comisar şef Jurcă Mihai. Acesta, de la începutul carierei şi până în 2007. a fost lucrător operativ în cadrul IGPR – Serviciul Economic.

În 2007, în mandatul lui Petru Albu, a venit în DGIPI, la pachet cu directorul general-adjunct, chestorul Eugen Corciu (cu care este prieten de familie), pe funcţia de director adjunct al Diviziunii de Combatere a Criminalităţii Organizate, conduse de Daniel Rusu, acesta din urmă devenind naşul său.

În 2009, după reorganizarea unităţii, a rămas şef Sector Macrocriminalitate Economico-Financiară, în cadrul Diviziunii Informaţii, funcţie pe care a ocupat-o până la numirea ca director general-adjunct în mai 2012.

În această perioadă, Jurcă Mihai a avut o relaţie foarte apropiată cu Sorin Blejnar, cu care se întâlnea personal, cu ocazia deselor sale deplasări la ANAF, pe motiv de colaborare instituţională. În fapt, motivul real era informarea oamenilor lui sau a lui personal despre anumite activităţi specifice ale unităţii şi care vizau grupul lor de interese (Jurcă Mihai cu Sorin Blejnar sunt prieteni buni).

Un alt personaj care îl susţine pe Jurcă Mihai este naşul lui, Sorin Blejnar, respectiv dl Daniel Moldoveanu, şeful CNI.

Jurcă Mihai în prezent este susţinut de Gelu Oltean, cu care este prieten foarte apropiat, de naşul său, Daniel Rusu (obs.2) şi de Daniel Moldoveanu, pe relaţia cu Blejnar Sorin.

Armaghedon 0215. Relaţia cu PSD, PNL şi cu Vasile Blaga

În afara conexiunilor prezentate mai sus, în plan politic, în zona PSD are susţinerea lui Ioan Rus, în PDL este sustinut de Vasile Blaga (in ambele cazuri cel care este în imediata apropiere a celor doi este Daniel Rusu), iar în zona PNL prin chestorul r. Corciu, agreat de PNL.

De asemenea, este foarte apropiat de grupul de interese al lui Cocoş, Jurcă Mihai fiind prieten bun cu partenerul acestuia de afaceri, Iulian Tudor, dar şi cu Sorin Blejnar, aşa cum am menţionat anterior.

Obs.2. Daniel Ioachim Rusu este originar din Cluj, familia sa fiind foarte apropiată de cea a domnului Ioan Rus. Acesta în anul 2000 a venit în Bucureşti, ca şef de cabinet al ministrului de interne Ioan Rus, funcţie pe care a deţinut-o până în 2004. La finalul mandatului, în 2004, a plecat ca ataşat de afaceri interne în zona BeNeLux (în aceeaşi perioadă cu Gelu Oltean).

În 2007 a revenit de la post, în mandatul lui Petru Albu, în funcţia de director al Diviziunii de Combatrere a Criminalităţii Organizate.

În 2009, odată cu venirea ministrului Dan Nica, Daniel Ioachim Rusu şi-a dat demisia din minister. În prezent, este asociat în firmele SC RMB Inter Med Solutions SRL, cu obiect principal de activitate comercializare de tehnică medicală şi SC Smart Energy Group. Acesta, după demisie, s-a apropiat foarte mult de Vasile Blaga, prin şeful acestuia de cabinet, respectiv Andi Boer, pe care l-a stimulat financiar, implicându-l în unele din afacerile sale.

Daniel Ioachim Rusu are relaţii apropiate şi cu politiceni din zona PNL, respectiv fostul ministru de Interne, Cristian David.

În prezent, Daniel Rusu face parte din cercul restrâns de oameni din jurul lui Vasile Blaga, dar şi al lui Ioan Rus.

De asemenea, este bine cunoscută relaţia foarte apropiată a lui Gelu Oltean cu E.U şi D.C, aceştia din urmă având o strânsă legătură cu toate afacerile lui Sorin Blejnar, pe zona de importuri legume–fructe.

Referitor la Jurcă Mihai, este de notorietate apropierea sa de Sorin Blejnar, încă din timpul când acesta nu ajunsese seful ANAF, dar şi de naşul acestuia, Daniel Moldoveanu, şeful CNI.

Armaghedon 0215. “Said Baaklini este aici!”

De asemenea Jurcă este foarte bun prieten cu Tudor Iulian, partenerul de afaceri al lui Dorin Cocoş.

De la aceştia, în urmă cu câţiva ani atât Jurcă Mihai, cât şi Gelu Oltean i-au cunoscut şi au devenit amici cu Said Baaklini şi Yuksek Shahin, prin intermediul ultimului ţinându-se de fapt sub control în prezent importul şi taxarea achiziţiilor intracomunitare de legume – fructe.

Se cunoaşte cu certitudine faptul că periodic, aproape săptămânal, la sediul EuroHotel – Gara de Nord au avut loc mai multe întâlniri între Jurcă Mihai, Tudor Iulian şi Sais Baaklini, scopul acestora fiind găsirea unor pârghii în USL pentru menţinerea lui Jurcă în funcţia de director general adjunct la DGIPI. La unele dintre acestea participă si Gelu Oltean.

OBS.3 În acest context, Tudor Iulian avea rolul de a identifica aceste pârghii de susţinere, iar Said Baaklini şi Yuksek Shahin urmau să asigure banii pentru stimularea şi convingerea acestora. Despre toţi trei se cunoaşte faptul că au atât la DIICOT, cât şi la DNA dosare penale pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi corupţie, cu consecinţe deosebit de grave asupra bugetului consolidat al statului.

Se cunoaşte clar faptul că Yuksek Shahin şi Paşa Ecevit au fost şi sunt liderii importatorilor de legume – fructe din România, ajungând în această poziţie cu sprijinul şi datorită lui Sorin Blejnar.

Pe de altă parte, din partea lui Gelu Oltean, controlul pe evazioniştii din zona legume-fructe îl deţine Mohamad Wehbe Bilal, care tot săptămânal se întâlneşte cu turcii din Afumaţi la restaurantele sale din Herăstrău (Aqua şi Casa Mediteraneană), ultima întâlnire fiind săptămâna aceasta. La fel, Gelu Oltean participă doar la unele dintre întâlniri.

Astfel, transformând unitatea într-un SRL, Gelu Oltean a dat ordin unor ofiţeri din cadrul Diviziunii Manegementul Informaţiilor şi s-au şters din baza de date informaţii compromiţătoare, referitoare la lideri marcanţi ai PDL, în special cele care-i priveau pe Vasile Blaga, Videanu, Elena Udrea şi Dorin Cocoş.

Cu această ocazie, Gelu Oltean s-a arătat foarte nervos când a constatat că unele din aceste informaţii, cele care au putut fi verificate, confirmate şi probate au fost înaintate la diverse structuri de parchet. Aceste date nu pot fi şterse.

În prezent, Gelu Oltean, atât prin structurile centrale, dar şi prin cele teritoriale, cele care îi sunt fidele, în perioada alegerilor, a strâns date compromiţătoare referitoare la tot ce înseamnă lider şi candidat USL la Camera Deputaţilor sau Senat.

Aceste date, zilnic sau la două zile, i-au fost predate chestorului Merce Terente, cu care se întâlneşte fie la masă în Herăstrău, fie seara la Hotelul MAI – Paul Greceanu, unde locuieşte Merce. De la chestorul Merce, informaţiile ajung întotdeauna la preşedintele Traian Băsescu.

Scopul iniţial a fost acela de a forma urgent cât mai multe dosare ale viitorilor deputaţi sau senatori, iar în cazul în care USL nu lua peste 55% la alegeri, preşedintele să poată uşor prin şantaj să rupă alianţa USL şi să formeze a altă majoritate.

În respectiva perioadă a alegerilor a lucrat la foc continuu Diviziunea de Filaj, fiind supravegheaţi în general liderii marcanţi USL, dar şi persoane importante din anturajul alianţei oameni de afaceri care au sprijinit financiar sau sub o altă formă USL-ul.

Gelu Oltean a derulat totodată activităţi de diversiune de compromitere media a unor candidaţi USL, în sensul că a alimentat cu informaţii din baza de date a unităţii emisiuni televizate. Este binecunoscut faptul că televiziunea B1 TV este cea care beneficiază în acest mod frecvent de sprijinul său.

Un caz relevant s-a realizat în noiembrie 2012, când Gelu Oltean a transmis informaţii prin cms T. M., Şef Diviziune Acoperiţi, unui realizator tv de la B1 TV, despre doi demnitari din cadrul MAI, legate de alegerile parlamentare. În urma verificărilor, s-a constatat că nimic nu era adevărat, fiind doar o acţiune de compromitere media a celor doi.

Prin acest nou director de la acoperiţi, Gelu Oltean, în ultima perioadă, a reuşit să apropie mai mulţi ofiţeri acoperiţi (în special din presă) de membrii sau cercurile USL.

Concomitent, Gelu Oltean blochează toate notele de informare, ce privesc personaje PDL, returnându-le fără a le rezoluţiona, ceea ce a generat o stare de nemulţumire generală în rândul ofiţerilor.

De asemenea, Gelu Oltean are relaţii foarte strânse (extraconjugale) cu Monica Prejmăreanu(ofiţer DGIPI), purtătoarea de cuvânt a CSM, pe aceasta alimentând-o cu informaţii despre membrii CSM ostili actualei conduceri.

La Diviziunea de Filaj, a fost adus în funcţia de director cms şef Năstăsie Ştefan, fost şef Sector Supravegheri Operative (filaj) până în 2007, când director general a fost chestorul Ardelean, iar şeful diviziunii de profil era chestorul Mitică Dan. În perioada aceea, dl Mitică Dan era şeful Diviziunii Supravegheri Operative şi Tehnice, cele două actuale diviziuni de filaj şi investigaţii şi, respectiv, cea de interceptări şi operaţiuni speciale tehnice erau cuprinse într-una singură, condusă de susnumitul.

Armaghedon 0215. Coterii şi conexiuni

Referitor la Mitică Dan, se cunoaşte faptul că în perioada de activitate a fost omul de încredere şi una dintre persoanele cel mai apropiate de V. Ardelean, în prezent cei doi fiind parteneri de afaceri la firma de inteligence pe care o deţine cel din urmă.

Referitor la Năstăsie Ştefan, se cunoaşte că, la rândul său, era omul de încredere al chestorului Mitică Dan, acesta şi Virgil Ardelean fiind cei care l-au propus lui Gelu Oltean.

De asemenea, Năstăsie Ştefan are o relaţie apropiată cu generalul Merce Terente.

Despre Năstasie Ştefan se cunoaşte faptul că, în urmă cu mai mulţi ani (2008 – 2009), i-a supravegheat pe foştii şefi SIIPI DJ şi GJ, respectiv cms şef Popa Cazan şi Buletean, aflând cu această ocazie că cei doi aveau câte o firmă de transport de materiale de construcţii (nisip, ciment etc).

Pentru a nu-i denunţa conducerii unităţii că efectuează activităţi de comerţ, Năstăsie Ştefan i-a şantajat să-i dea materiale, pt a-şi construi şi el o casă. Aspectele sunt cunoscute la nivelul structurii de control a unităţii, care la vremea respectivă a documentat aceste abateri disciplinare ale actualului director.

La Diviziunea Informaţii a fost numit ca director comisar şef Zărnică Nelu, fost sef SIIPI Braşov. Se ştie faptul că este un apropiat şi o persoană de încredere a domnului Virgil Ardelean, acesta fiind considerentul promovării sale, întrucât în plan politic se cunoaşte faptul că este apropiat şi susţinut de liderul PDL Braşov, Scripcaru.

În 2011, pe motiv de lipsă de rezultate, s-a intenţionat schimbarea din funcţia de şef SIIPI Braşov a lui Zărnică Nelu, dar intervenţia dlui Scripcaru la directorul general Laţcău pe filiera Nelu Oltean şi Lucian Bode (ambii lideri PDL) a împiedicat acest lucru.

În trecut, Zărnică Nelu a fost implicat în afaceri nu tocmai legale cu terenuri în zona Poiana Braşov, în sensul că, profitând de relaţia de prietenie pe care o avea cu şefa de la Arhivele Naţionale Braşov, identifica terenurile nerevendicate, iar cu documente false persoane specializate în astfel de operaţiuni se ocupau de retrocedări.

La Diviziunea de Protecţie şi Contrainformaţii, în funcţia de director adjunct pe partea de protecţie a informaţiilor clasificate, a fost adus comisar şef Păcurar Gicu, originar tot din Cluj, bineînţeles. Acesta până în 2007 a lucrat tot în cadrul DGIPI, însă, odată cu plecarea dlui Ardelean la DGMO, s-a mutat şi el la aceeaşi structură.

Aici, adică la DGMO, s-a remarcat prin faptul că, la nivelul anilor 2010 – 2011, a instalat ilegal softuri de monitorizare a traficului pe calculatoarele angajaţilor acestei direcţii.

Despre faptul că traficul, pe majoritatea calculatoarelor care transmiteau date şi informaţii în mod operativ între minister şi toate celelalte unităţi operative subordonate, era interceptat ilegal de Gicu Păcurar, s-a aflat, aspect ce a făcut obiectul unui control al DGIPI, structură de protecţia informaţiilor clasificate, adică tocmai aceea pe care o conduce el acum, şi care a confirmat activitatea ilicită a acestuia. A fost informat directorul general al DGMO de la acea dată chestor Românică.

Cu data de 15-05-2012, la conducerea sectorului de profil economic din cadrul Diviziunii Informaţii a fost numită dna comisar şef Tănăsescu. Aceasta face şi ea parte dintre persoanele apropiate generalului Ardelean, în perioada mandatului acestuia susnumita fiind şef Sector Profil Corupţie. În 2007, când V. Ardelean a plecat la DGMO, din cadrul MAI, dna Tănăsescu este una dintre persoanele care l-au urmat acolo, loc în care şi-a desfăşurat activitatea până la 15.05.2012.

Pentru a putea face toate aceste abuzuri, Gelu Oltean în primul rând trebuia să-şi subordoneze Sectorul de Resurse Umane şi Biroul Juridic, demers pe care l-a realizat tot prin comiterea unor abuzuri şi ilegalităţi.

Astfel, Gelu Oltean l-a chemat pe şeful Serviciului Resurse Umane, comisar Visoiu Daniel, şi i-a comunicat faptul că nu se bazează pe el, să intre în concediu şi să-şi caute de lucru.

Acesta în prezent este tot titularul postului de Şef Sector Cadre DGIPI, dar din mai 2012 este împuternicit forţat şef Serviciu Resurse Umane la Serviciul de Paşapoarte Bucureşti. Tot odată, a fost dat afară abuziv şi şeful Biroului Învăţământ, numitul comisar Harnagea, pe motiv că este apropiat de fostul şef de serviciu, Dan Vişoiu.

În prezent, politica de cadre a unităţii o face numitul Boţilă Cosmin, consilier personal al lui Gelu Oltean pe această problematică.

Acesta este un apropiat al gen. Merce Terente, naşul său fiind fostul şef de cadre de la DGIPI la nivelul anilor 1990, col Constantin C-tin, în perioada când şi Merce Terente făcea parte din structură.

Acest Boţilă, în vara anului 2009, ocupa funcţia de Şef Birou Învăţământ în cadrul Serviciului de Resurse Umane al DGIPI şi a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de 3 luni, una din cele mai aspre sancţiuni cnf Statutului Poliţistului, pentru grave abateri disciplinare.

Aceste constatări au fost făcute de Corpul de Control al MAI. Constatările şi măsurile luate impotriva sa, Boţilă le-a contestat, contestaţia fiindu-i respinsă, le-a reclamat ulterior în instanţă, unde de asemenea a pierdut. Văzând că nu are câştig de cauză, a intrat în concediu de paternitate, până când l-a reactivat Gelu Oltean.

În prezent, pt a-l forţa să demisioneze, actulului titular (Dan Vişoiu) de post Şef Resurse Umane, dar care lucrează la Paşapoarte, i-a fost declanşat un control tematic pe acelaşi tip de problemele, pt care Boţilă a fost sancţionat în 2009. Ironia este că cel care conduce acest control este chiar Boţilă.

Abuzurile lui Botila nu se opresc aici. În primul rând nu se respectă disciplina de stat în sensul că sunt foarte mulţi ofiţeri încadraţi pe o funcţie dar care îşi desfăşoară ilegal activitatea în cu totul altă parte fără nici o bază legală.

Un caz de notorietate în acest sens este cel al cms Diaconescu Ciprian, care de cinci luni de zile figurează ca ofiţer operativ în cadrul SIIPI Covasna, dar care nu s-a prezentat niciodată la locul de muncă. Acesta este originar din Mureş şi are ordin verbal de la Gelu Oltean să stea la Tg. Mureş şi să-l monitorizeze pe fostul director gen adj Sava Mihai, pe care Gelu Oltean îl suspectează că intenţionează să revină în conducerea DGIPI.

O altă misiune a lui Diaconescu fiind, bineînţeles, monitorizarea jocurilor politice la nivel local şi informarea Bucureştiului.

Într-o situaţie ingrată în prezent se află seful SIIPI CV, care a spus că el nu îl pontează pe Diaconescu, din cauză că nici măcar nu l-a văzut, dar Gelu Oltean face presiuni asupra sa să efectueze pontarea acestuia.

De asemenea, în nebunia creată de Boţilă, s-a uitat de faptul că trebuiau oprite locuri pentru promoţie (studenţii din cadrul Academiei de Poliţie, clasa de informaţii, care urmează a fi încadraţi). Pentru a rezolva acest lucru, Gelu Oltean a întocmit un material către ministru, pentru suplimentarea şi bugetarea unor funcţii suplimentare pe schema de organizare a DGIPI.

Totodată, revenind la Departamentul Special de Acoperiţi, acolo de unde în mod abuziv au fost daţi afară prin şantaj toţi şefii de servicii de către Gelu Oltean, unul dintre aceşti şefi de Sector, respectiv cms A. I., nu a vrut să-şi dea demisia şi s-a internat în spital, având nişte afecţiuni mai vechi de sănătate.

După externare, în timp ce se afla în concediu medical, cms I. A. a fost demis şi pus la dispoziţie de către Gelu Oltean în mod ilegal (legile în vigoare stipulează clar faptul că un funcţionar public în timpul concediului medical nu poate fi demis).

Când oamenii trimişi de Boţilă au mers la locuinţa lui A.I., pentru a-i aduce la cunoştinţă faptul că a fost destituit şi pus la dispoziţie, acasă era mama acestuia, care, la aflarea veştii, a leşinat şi a căzut pe scări.

Pentru acest incident, A.I. i-a făcut plângere penala lui Gelu Oltean.

Pe de altă parte, printr-un ordin de ministru, Gelu Oltean a transformat Biroul Juridic în serviciu, pe şeful de biroului l-a pus la dispoziţie, iar şef Serviciu Juridic l-a numit pe Şeful Serviciului Juridic din cadru DGA, cu care Gelu Oltean este prieten.

Fostul şef Birou Juridic (Timiş M) este un ofiţer crescut în DGIPI, cu o vechime de circa 10 ani, care a fost o perioadă împuternicit şi ca director al Direcţiei Juridice a MAI, deci un profesionist desăvârşit. Perioada de 6 luni, de punere la dispoziţie, îi expiră în ianuarie 2013, iar intenţia sa, datorată dezamăgirilor trăite, este să părăsească Ministerul de Interne.

Armaghedon 0215. Situaţie tensionată

De la venirea lui Gelu Oltean şi până în prezent, indicatorii profesionali obţinuţi de DGIPI au scăzut cu mai mult de 50% faţă de perioada similară a anului trecut sau a începutului de an.

În rândul ofiţerilor este o nemulţumire ce creşte de la o zi la alta, deoarece materialele informative nu sunt promovate către beneficiari, fără nici o explicaţie din partea conducerii unităţii sau a directorilor de diviziuni.

Totodată, aceştia refuză să-şi motiveze prin rezoluţie temeiul returului notelor informative.

De asemenea, este o stare de nemulţumire generală în rândul structurilor de parchet, în special DIICOT, din cauza faptului că unitatea refuză să colaboreze şi să acorde sprijin, în special tehnic, investigativ şi filaj, motivul fiind tot timpul faptul că echipele sunt implicate în alte „lucrări”.

Armaghedon 0215. “Cu lăutarii dupe mine…”

Însă, pe principiul „ţara arde şi baba se piaptănă”, în luna octombrie 2012, cu ocazia convocării cu secretarele din DGIPI, structura centrală, dar şi cele teritoriale, la cină Gelu Oltean a venit însoţit de o formaţie de lăutari italieni, cărora le-a făcut un tur al clădirilor din garnizoană şi le-a prezentat centrul de pregătire interior-exterior.

Până în prezent în centrul de pregătire al DGIPI din motive lesne de înţeles nu a intrat nici o altă structură a MAI cu atât mai mult persoane civile sau străine (cazul fericit ar fi că respectivii italieni să fie chiar lăutari).

Armaghedon 0215. Legături cu mafia italiană

Acest gen de apucături de interlop la Gelu Oltean nu sunt titlu de noutate. Astfel, în presa clujeană din ianuarie 2000 apare un articol, care face cunoscută asocierea de business a lui Gelu Oltean cu un interlop grec, pe nume Christos Tsormpatzidis, urmărit internaţional prin Interpol pentru deturnare de fonduri. Cetăţeanul grec era asociat cu soţia lui Gelu Oltean (Mirela Sanda Oltean) în firma S.C. VANI SRL.

Din aceeaşi perioadă, datează şi alte articole (Fiii Mafiei – în România, din Gazeta de Cluj) care îl legau pe cetăţeanul italian Maurizzio Creusso de Mafie. În articol se precizează că Oficiul Naţional de Combatere a Spălării Banilor a informat Parchetul Judeţean Cluj despre faptul că în martie 2001 S.C. FONDERIE S.R.L. (firma lui Creusso) a cumpărat firma Agricola pentru suma de 750.000. $ şi în plus era de acord să plătească datoria societăţii, de 350.000 $.

După încheierea tranzacţiei, suma totală de bani, respectiv 1,1 milioane $, s-au regăsit în contul lui Maurizio Creuso, de unde ulterior, în sume egale, prin cinci dispoziţii de plată, patru părţi au ajuns în Elveţia, în conturile personale ale fraţilor Dalli Cani, iar a cincea la o bancă din Austria, într-un cont personal al lui Maurizio Creusso. La vremea respectivă, au fost informate autorităţile italiene de fisc.

Ulterior, acesta a derulat mai multe contracte cu Primăria Cluj, în mandatul lui Ghe. Funar.

Maurizzio Creusso a fost asociat în firme cu interlopul clujean Gheorghe Mirel Tomuţă, care în iunie 2010 a fost arestat de către DIICOT pentru trafic de persoane. Activitatea de trafic de persoane, respectiv obligarea la muncă forţată şi prostituţie în zona Calabria, Tomuţă a derulat-o împreună cu concubina unuia din şefii clanului napoletan N’Dragheta.

Maurizio Creusso a fost mai tot timpul în atenţia autorităţilor române cu competenţe pe combaterea spălării banilor, alături de Antonio Scanagatta şi Antonio Marazzi.

Din 2009, Maurizzio Creusso deţine firma S.C. Eoliana Energy Millenium S.R.L., cu sediul în Pipera, Ilfov. În această firmă, este asociat cu 10% numitul Cezar Marin, fiul fostului general DIE Ion Marin, iar din ianuarie 2010, cu 5%, este asociată şi numita Sanda Mirela Oltean, soţia lui Gelu Oltean. Afacerea vizează instalarea pe o suprafaţă de 147 hectare a 23 de turbine eoliene, în zona comunelor Mihail Kogălniceanu şi Sarichioi, judeţul Tulcea.

nota: Intertitlurile aparţiei redacţiei. Am corectat pe cât posibil agramatismele şi stângăciile de exprimare din text, cât să se înţeleagă ce vrea să transmită autorul, lăsând însă aerul de notă informativă a textului, care seamănă cu referatele şi rechizitoriile de această extracţie.

Post-ul Armaghedon 0215. Serviciul secret înclinat politic apare prima dată în StareaPresei.ro.

Armaghedonul oligarhilor 1. Un text peren, plin de semnificaţii

$
0
0

Armaghedonul oligarhilorDacă l-aş fi publicat acum câteva luni, Armaghedonul Oligarhilor ar fi fost citit în cheie „băsistă” (un text care încearcă să arate cum vor oligarhii cei răi să-l dea jos pe preşedintele cel bun).

Lipsa de timp, dar şi acest motiv – evitarea citirii Armaghedonului Oligarhilor în cheie „băsistă”, printre altele, m-au determinat să nu o fac şi să aştept terminarea mandatului lui Băsescu.

Acum însă Armaghedonul Oligarhilor, acest text peren, poate fi publicat şi înţeles altfel, mai ales după ce fostul preşedinte a ales să se detoneze singur, aparent inexplicabil.

Cu mai multă înţelepciune şi obiectivitate asupra vremurilor când Traian Băsescu reprezenta altceva, în cu totul altă ecuaţie politică, textul poate fi citit. Există foarte multe lucruri extrem de actuale spuse răspicat.

La început, în Armaghedonul Oligarhilor apar clarificări asupra afacerilor tenebroase din anii 90, care stau la baza porcăriilor ce se petrec acum.

Apoi, urmează o secţiune în care ne dedulcim cu faţa ascunsă a unor personalităţi din lumea business-ului. În fine, aflăm cine sunt unii dintre cei mai mari jurnalişti ai vremilor noastre. Unul dintre aceştia, Sorin Roşca-Stănescu, a ajuns între timp la puşcărie.

Există şi lucruri cu care nu sunt de acord. De exemplu, este greu demonstrabil că UDMR a fost creaţia lui Ion Iliescu, ciar dacă această teorie a circulat prin stratosul românesc de-a lungul timpului.

La fel, faptul că Mihnea Berindei a constituit Alianţa Civică pentru destructurarea statului român e mai mult decât discutabil: am contribuit la constituirea AC şi pot afirma că nu a fost vorba despre aşa ceva.

În fine, trecând peste asta… în ultimele secţiuni avem câteva capitole care au legătură directă, dramatică, brutală cu ce se petrece geopolitic acum în regiune.

Întrebarea care se pune, logic, este: cine a scris acest document extrem de lung, ca o carte? Pentru că el asta este: o carte, cu capitole, care spune lucrurilor pe nume (inclusiv lucrurilor care nu pot fi verificate sau au fost verificate doar de cei care au scris-o).

Am trei variante:

prima (cea mai probabilă) este că, aşa cum am mai spus de câteva ori, Armaghedonul Oligarhilor este o super-anchetă jurnalistică, pe care câţiva jurnalişti de investigaţii au scris-o, de-a lungul timpului, aproape fără să vrea, prin faptul că aflau o mulţime de lucruri pe care nu puteau să le publice în presa mafiotizată. Apoi s-au întâlnit şi au scris-o împreună, ştiind de la început cum anume o vor publica şi deci cum să o scrie.

a doua este că un colectiv restrâns de jurnalişti cu relaţii în serviciile secrete au primit unele informaţii, ce completau ceea ce ştiau deja şi au scris acest document amplu.

a treia este că documentul este scris chiar de o falangă a acestor servicii secrete, care a decis să facă cunoscute lucruri care altfel nu ar fi fost ştiute niciodată, prin publicarea unui raport armaghedon.

Formidabil este că au trecut opt ani şi jumătate de la publicarea documentului Armaghedonul Oligarhilor, dar el rămâne actual şi este hostat la aceeaşi adresă de web la care a fost publicat iniţial, spre deosebire de alte armaghedoane care au dispărut de mult de acolo unde au fost postate (cele ce au fost postate), deci: cei ce au conspirat la redactarea şi postarea sa plătesc în continuare hostarea sau, când au plătit-o, au plătit-o pentru mult timp.

Este important să menţionăm că există o serie de lucruri despre care s-a scris în presa vremii parţial sau ca şi aici şi că unele dintre sursele de presă nu mai există: nu sunt consultabile în biblioteci sau au fost şterse din arhivele virtuale ale publicaţiilor (atunci când informaţiile sunt din perioada când deja publicaţiile aveau website-uri de Internet).

Aşadar, există o problemă deontologică, jurnalistic vorbind: cei ce au scris acest text au rezolvat-o, dacă sunt jurnalişti, simplu: anonimatul. Nu este frumos, nu este deontologic, dar, aşa cum am explicat într-o analiză a fenomenului rapoartelor armaghedon, scrisă împreună cu Dan Badea în Revista Bilanţ acum aproape 10 ani, este o supapă.

Când funcţia presei, de sanitar al societăţii, nu este îndeplinită, apar astfel de supape. Şi o părere: sunt curios dacă există vreo editură în ţara asta care să-şi asume publicarea cărţii Armaghedonul Oligarhilor, dacă tot editează plagiatul posibil al unui infractor, ca să se elibereze acesta mai repede din puşcărie.

Urmează o serie de 82 de postări distincte, în serial. Vă urăm lectură plăcută!~

· Oligarhia controlează Statul! · Cartelul mogulilor de presă · Interesele ruseşti în România · Şantajul energetic împotriva Europei· Miza bazelor americane de pe teritoriul românesc · De ce vor să-l dea jos · Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România ·

“Luaţi mâna de pe controlul politic al ţării!”

Aceasta a fost fraza-cheie a unui mesaj public al preşedintelui, cu adresă directă către Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei roşii, a oportuniştilor şi foştilor nomenclaturişti s-a constituit în cadrul Marelui Jaf Naţional, care a debutat sub patronajul lui Iliescu şi Roman şi a continuat neîncetat vreme de aproape două decenii.

Traian Băsescu a intrat într-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupări, “care se bate cu instituţiile statului democratic, în încercarea de a-şi menţine dominaţia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controlează discreţionar viaţa economică şi viaţa politică”.

În acest mesaj public, Traian Băsescu definea practic criza structurală a României. Totodată, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, precum şi membrii Guvernului din 1990, implicaţi în Dosarul Mineriada ‘90, sunt la un pas de trimiterea în judecată, în urma administrării unor noi probe.

Alături de aceştia, toţi magnaţii României ale căror dosare au fost reevaluate după urcarea la putere a lui Traian Băsescu riscă pierderea averilor şi ani buni după gratii. În actualul război al puterii din România, lui Ion Iliescu şi lui Petre Roman li se împută fapte care le pot atrage condamnarea pe viaţă.

Fostul şef al ţării pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infracţiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale, riscând închisoarea pe viaţă.

Pentru aceleaşi fapte, Ceauşescu a fost executat. Iliescu, Roman, Măgureanu şi toţi ceilalţi au un motiv în plus să încerce debarcarea lui Băsescu, acum, când instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 şi ale Mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.

CES

Consiliul Economic şi Social este organul consultativ al Parlamentului şi Guvernului pe probleme sociale şi de muncă. Rolul membrilor săi este extrem de important pentru economia naţională, ţinând cont de faptul că, prin legea sa de organizare, CES avizează proiecte de hotărâri şi de ordonanţe ale Guvernului, proiecte de lege ce urmează a fi prezentate Parlamentului, avizează proiecte de programe şi strategii economice la nivel naţional.

Concret, orice proiect privind un anume segment din economie trece mai întâi pe la CES, care, după o analiză atentă, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativă.

CES-ul reuneşte majoritatea patronatelor şi sindicatelor din România, din toate domeniile economiei naţionale. Din acest motiv controlul total al unei asociaţii asupra CES este atât de contestat de ceilalţi membri ai instituţiei.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 2. Replica Oligarhiei

Post-ul Armaghedonul oligarhilor 1. Un text peren, plin de semnificaţii apare prima dată în StareaPresei.ro.


Armaghedonul Oligarhilor 2. Replica Oligarhiei

$
0
0

Armaghedonul Oligarhilor 2. Replica Oligarhiei

Coaliţia reţelelor subterane s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei, care a hotărât să rupă angajamentele tacite cu interesele grupului, asumându-şi un angajament total cu interesele poporului.

Asaltul Oligarhiei a culminat, prin lansarea unei adevărate lovituri de stat îndreptate împotriva preşedintelui, suspendarea nefiind decât o etapă a operaţiunii.

Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei, dezvăluie faptul că “democraţia originală” (impostoare) lansată de Ion Iliescu şi-a epuizat resursele.

Democratura şi-a demonstrat adevărata faţă. Pentru a-şi asigura victoria împotriva lui Băsescu, s-au luat (şi se mai iau) tot felul de măsuri care sfidează atât legile, cât şi elementarul bun simţ.

Legea referendumului, de exemplu, a fost astfel modificată, încât permite demiterea preşedintelui cu majoritatea votanţilor (art. 10), dar (art. 5) a fost modificat, astfel încât referendumul să fie invalidat, în caz că preşedintele câştigă, dacă nu “participă majoritatea celor înscrişi pe listele electorale”.

S-a creat un dublu standard fără precedent în istoria juridică a României, ceea ce arată că fărădelegea a ajuns stăpână în Parlamentul celor 322. Sistemul politic din România a intrat într-o gravă criză de legitimitate, care incepe cu legitimitatea instituţiei Parlamentului, devenită redută a pseudo-politicienilor arondaţi grupurilor de interese transpartinice.

Conceptul de partid şi-a pierdut orice sens. Au ieşit la iveală alianţele încredibile între grupări care şi-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR şi PRM se află pe aceeaşi listă. PNL, care se proclama în alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD, a bătut palma cu “duşmanul”.

Minorităţile României oligarhice şi etnice au ajuns, pe faţă, dominante. Se lămuresc acum lucruri care erau ascunse sub pătura deasă a minciunii şi dezinformării, se împart apele!

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 3. UDMR, creaţia lui Iliescu

Post-ul Armaghedonul Oligarhilor 2. Replica Oligarhiei apare prima dată în StareaPresei.ro.

Armaghedonul Oligarhilor 3. UDMR, creaţia lui Iliescu

$
0
0

Armaghedonul Oligarhilor 3. UDMR, creaţia lui Iliescu

UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiară a FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel cum PRM a fost dintotdeauna o anexă a aceluiaşi nucleu dominat şi controlat de Ion Iliescu.

Adevăratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizaţiei fiind stabilită încă din primul “document” al Frontului, în care Iliescu anunţă drepturi speciale pentru minoritatea maghiară.

PRM-ul a fost practic fondat de Petre Roman şi Andrei Pleşu, cel care a oferit logistică lansării revistei România Mare, din fondurile Ministerului Culturii.

Revista condusă de cuplul Vădim – Barbu avea un singur obiectiv iniţial – nimicirea oricărei grupări opozabile Frontului condus de Ion Ilici Iliescu.

Din revistă, creată în urma aprobării acordate de Petre Roman, s-a clădit Partidul. Pe fond, PRM nici nu este un partid în adevăratul sens al cuvântului, ca şi UDMR-ul, care este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opoziţia faţă de instituţia Statului Român.

PRM-ul este mai degrabă o asociaţie de locatari ai “sentimentului românesc”, cuplaţi la viziunea excentrică şi definită de umorile personale ale unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la rândul său, nimic altceva decât extensia politică a “cârpei kaghebiste” Ion Iliescu.

Grupul revistei “România Mare” şi-a asumat explicit atacarea şi desfiinţarea grobiană a oricărei forme de Opoziţie politică faţă de FSN.

Ulterior, Alianţa Civică, moşită de Mihnea Berindei, agent cu acte în regulă, a preluat aceeaşi misiune – fărâmiţarea oricărei forme de agregare ideologică venită dinspre moştenitorii “partidelor istorice”.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 4. Colegiile invizibile

Post-ul Armaghedonul Oligarhilor 3. UDMR, creaţia lui Iliescu apare prima dată în StareaPresei.ro.

Armaghedonul Oligarhilor 4. Colegiile invizibile

$
0
0

Armaghedonul Oligarhilor 4. Colegiile invizibile

FSN-ul şi arhitecţii săi cu studii şi legături la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizaţional al mediului vieţii colective care a dus la formarea „subspaţiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspaţii, în timp, au determinat actualul „război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional.

Deriva instituţională de acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politică, pun în primejdie atât Statul, cât şi Naţiunea, ale cărei trăsături dominante sunt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, contraelita care are ca ţintă demolarea efigiilor naţionale şi a reperelor identitare. „Structuri alternative” au format reţele ale “colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii în România.

Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate în toate partidele, toate publicaţiile, în toate guvernele, reuşind să-şi adjudece în permanenţă accesul sau chiar controlul în instituţii cheie ale României, de la MAE la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi nu în ultimul rând în “societatea civilă”.

urmează: Armaghedonul oligarhilor 5. Criza structurală a României

Post-ul Armaghedonul Oligarhilor 4. Colegiile invizibile apare prima dată în StareaPresei.ro.

Armaghedonul oligarhilor 5. Criza structurală a României

$
0
0

Armaghedonul oligarhilor 5. Criza structurală a României

Lansarea cu putere în spaţiul public şi politica grupului de interese a realizat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României.

Conform hărţii politice de azi a României, frontierele interne au fost străpunse, guvernul care controlează teritoriul este format din persoane care se autoidentifică drept alogeni asociaţi cu o lumpenburghezie care maimuţăreşte boieria.

Pârghiile statului au fost preluate şi folosite de carteluri şi mafii organizate într-o maşinărie a infracţiunilor, care au reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti.

Patriciu este exponentul şi expresia unei forţe a răsturnării axei, o mişcare descendentă a traseului României – de la energia descătuşării din 1989, la cea a înrobirii totale de către exponenţii Noii Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a încheiat.

Referendumul este doar o etapă. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confruntă România de azi. Războiul se va acutiza.

Are loc o încercare, pe viaţă şi pe moarte, de conversie a puterii politice a statului – în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi – vădit – antinaţional.

Obţinerea controlului României nu este o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale.

“Partida Oligarhiei” este susţinută prin mii de fire nevăzute, dar şi prin mişcări vizibile de către “arhitecţii” de la Moscova.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 6. Afacerea Kondiakov – GRU

Post-ul Armaghedonul oligarhilor 5. Criza structurală a României apare prima dată în StareaPresei.ro.

Armaghedonul Oligarhilor 6. Afacerea Kondiakov – GRU

$
0
0

Armaghedonul Oligarhilor 6. Afacerea Kondiakov - GRU

Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat împins pe o direcţie cât mai îndepărtată de misiunea reală a fostului ofiţer GRU.

Kondiakov nu a venit la Bucureşti împreună cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural, sau pentru a participa la Conventul Masonic.

Generalul Kondiakov a venit să ia pulsul colegilor săi ofiţeri. Cea mai importantă întâlnire a cadrului GRU, nemenţionată de Preşedinte, s-a petrecut într-un restaurant din Bucureşti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor româneşti.

Kondiakov s-a întâlnit cu prietenul său bun, generalul de corp de armată Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenţa echipelor de filaj şi i-a comunicat rusului poziţionarea acestora. Discuţia dintre cei doi a însemnat lansarea unui semnal către autorităţile române.

Tăriceanu (n.n.: la momentul apariţiei documentului, Tăriceanu era premier) urmăreşte să ajungă la Moscova cu orice preţ, iar Moscova îi arată care este preţul pe care trebuie să îl plătească Statul Român.

Moscova cere practic imunitate pentru oamenii săi din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor.

Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a născut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic, facultatea de redactare şi activitate editorială. A ocupat funcţii de conducere în agenţia TASS, la Academia de ştiinţe a URSS, în Comitetul organizaţiilor de tineret a URSS.

A fost unul dintre fondatorii mişcării „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei împotriva crimei organizate şi a terorismului, academician RAEN, membru al asociaţiilor europene şi internaţionale a consultanţilor politici.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 7. NOVOCOM

Post-ul Armaghedonul Oligarhilor 6. Afacerea Kondiakov – GRU apare prima dată în StareaPresei.ro.

Viewing all 94 articles
Browse latest View live